Un romanzo sulle persone alla periferia della società che afferra alla gola. Georgi Gospodinov, autore di Fisica della malinconia e Cronorifugio In pochi sono capaci di ricreare senza un grammo di pretenziosità la vita di chi è passato per gli orfanotrofi, tanto più durante la transizione; i destini che ne sono conseguiti. In effetti, più in generale, ognuno di noi è un bambino abbandonato, ma quelli di cui racconta l’autrice sono davvero invisibili sulla cartografia sociale. Natalia Deleva toglie dai loro volti tutti i cliché con i quali li abbiamo imbruttiti. Un libro difficile, importante, davvero importante. Marin Bodakov, dalla rivista Kultura La voce narrante di Invisibili raccoglie estratti di articoli di giornale, ascolta la propria voce (interiore), le storie delle persone che incontra lungo il suo percorso, guarda nel passato, confronta traumi e, trascinando il lettore fuori dalla propria zona di comfort, pone importanti domande sul nostro mondo, sulla vita in esilio, sulle persone che sono escluse, abbandonate, senzatetto. Un bellissimo libro, emozionante e intessuto con grande cura del dettaglio. Wioletta Greg, autrice di Swallowing Mercury

“Sve dobre barbike” je roman o Vanji, milenijalki koja puni trideset godina i shvata da u njenom životu ništa nije kako je mislila da će biti. Nije postala poznata umetnica, već je scenaristkinja jeftinih sapunica, nema decu, nije u ljubavnoj vezi, anksiozna je preko svake mere i odnosi sa članovima porodice joj nisu baš najbolji. Kada joj se na vratima stana pojavi bivša devojka sa bebom, Vanja je uprkos činjenici da joj je Svetlana slomila srce, pušta da ostane kod nje neko vreme. To je navede da preispita svoj život. Rastrzana između želje da radi ono što voli i uspe da preživi u Beogradu danas, Vanja shvata da mora nešto da promeni. Ishitreno daje otkaz na sapunici koju piše, a istovremeno je gazda izbacuje iz stana da bi uselio bračni par iz Rusije od koga može da dobije mnogo veću kiriju. Svetlana odlazi, iznova je napušta, a Vanja ostaje sama i odjednom se oseća kao da je iznova devojčica koja ne može da se brine o sebi. Dok pakuje stvari, slučajno prospe ključalu vodu po svojoj nozi i napravi ozbiljnu opekotinu. A onda se zapita - da li je zaista bilo slučajno? Ne znajući šta da radi, Vanja se vraća da živi kod majke, u mali grad nadomak Beograda, a tamo je čeka sve ono od čega je pobegla.

V svetu, ki ga naseljujejo Ida, Marta, Tone in Lojze, na vrtovih gnijejo paradižniki, na nočnih omaricah ždijo nagačeni zajci, krave pa je treba slej kot prej ustreliti med oči. Nič čudnega, če na blatni zemlji komu usodno spodrsne ali pa mu glavo spešta kakšno drevo; Gospod vendarle daje in jemlje, povrh vsega pa še odpušča. V romanu Težka voda, svojstveni anatomiji krivde, ki prelamlja s tradicijo slovenske povesti, se drobci iz življenja starejše protagonistke Ide med posledicami zamolčane preteklosti in neizživete prihodnosti postopoma sestavljajo v okrušeno celoto. Ta v ekspresivnem, dovršenem slogu razkriva predvsem bridko resnico o prepletenosti življenj znotraj manjše vaške skupnosti, kjer se vse zdi na dlani, pa vendar skrivnost rojeva nove skrivnosti.

Roman scris sub formă de policier, Viaţa e a mea descrie relaţiile dintre trei femei de provenienţă socială diferită: Angela Pop, galeristă (şi proaspătă mamă), Greta Roth, poliţist la Omucideri şi Carla [Razia], lucrătoare sexuală. Suferind de depresie postnatală, Angela resimte acut nevoia de control, nevoie care ia forma, finalmente, a unei instalaţii pe care protagonista o concepe, cu titlul „Viaţa e a mea”, dedicată fiicei sale, Eliza, şi surorii sale, Raisa. În planul ei intră Carla, pe care o întâlneşte întâmplător în una dintre ieşirile în oraş, şi un fost coleg de facultate, jurnalistul Lazăr Mitrea. Carla este, însă, şi iubita – pentru o scurtă perioadă de timp – a Gretei, poliţista desemnată să investigheze moartea suspectă a Angelei Pop. Diversele linii narative se ţes în jurul acestei dileme: este moartea Angelei omucidere sau sinucidere? Dacă este crimă, cine este vinovatul? Sunt mai mulţi complici? Suspecţii cazului devin toţi apropiaţii „victimei”. Suspiciunea şi tensiunea, narativă şi între personaje, se menţine până la final, când aflăm că Angela Pop instrumentase toate relaţiile pentru a-şi duce la bun sfârşit planul: instalaţia-manifest. Dorinţa de sinucidere şi semnele degradării psihice ale personajului sunt presărate de-a lungul romanului, însă ele nu duc direct la concluzia că aceasta ar fi fost opţiunea Angelei, aşa încât dilema crimă-sinucidere se menţine până la finalul cărţii. Viaţa e a mea deconstruieşte stereotipurile şi prejudecăţi legate de familie, de gen, de sexualitate sau de tulburări psihice. Romanul se încheie, astfel, cu un manifest care invită la reflecţie, acceptare, înţelegere şi empatie.

Esta es la historia de una telaraña de hilos rotos: si se logra aferrar uno, el resto se nos escapan. Es la historia de una inquietante serie de muertos en el mundo del porno entre Roma, Milán y Túrin, pero es también la historia de las investigaciones llevadas a cabo por la inspectora jefe Vittoria De Feo. Es la historia de cómo una pareja de veinteañeros, Bet y Teo, terminó tras las mismas pistas en busca de una oportunidad para relanzar su propio blog, y es la historia del intento de un periodista de cotilleo de conseguir la primicia de su vida. En torno a sus complicadas pesquisas se mueve un coro surreal de personajes grotescos: cirujanos que se enriquecen comerciando juguetes sexuales inspirados en la anatomía de las estrellas porno fallecidas, abogados luciferinos que tienen a sus aprendices con correa, analistas forenses que intentan triunfar como youtubers, exactores de programas para niños caídos en desgracia, psiquiatras que se disfrazan de aguacates durante las sesiones, influencers verborrágicos pasados de cocaína, representantes empalagosos de actrices porno. Todo ello acompañado y aderezado con drogas sintéticas y contratos de sumisión, manos cortadas y crostata de limón, conejos domésticos y programas basura, tiendas de Ikea y platós pornográficos. Tras el hallazgo más puro se desentrañan conjugaciones de una pornografía del ser para la cual, a estas alturas, ya no existe nada obsceno.

La ficción histórica El éxodo de los corderos parte de las consecuencias de la masacre cometida contra una comunidad del oeste de Rumanía, inmediatamente después de la firma del Segundo arbitraje de Viena, en 1940. El inicio de la Segunda Guerra Mundial sorprende a Domnica y a los hermanos Romi y Miculuș en el castillo de la familia Teleki, donde trabajan como sirvientes. En cuanto se enteran de que su aldea ha sido atacada, emprenden el camino para salvar a su madre. Sin embargo, la única vía de escape de las tropas horthystas armadas es la red de túneles subterráneos excavados entre las fortalezas de Transilvania (al comienzo del libro hay un mapa de esta red), donde los refugiados rumanos buscan a sus familias y una vía hacia la libertad. En el Subsuelo tienen lugar enfrentamientos de todo tipo, ya que no todas las galerías han sido terminadas, faltan provisiones en las despensas y un espía enviado por los húngaros introduce en su interior un saco de dinamita. Paralelamente al drama de los refugiados, se entrelaza también la historia de amor entre Romi y Domnica, que se pierden el uno del otro. Domnica queda retenida en una aldea habitada por un grupo de espías rusos, mientras que Romi es perseguido por el hijo del conde Teleki y por sus soldados. El éxodo de los corderos no es solo una historia trepidante sobre caminos y fronteras, sino también una novela que abre diálogos sobre temas como el exilio, la memoria colectiva y los derechos de las mujeres, invitándonos al final a preguntarnos: ¿qué precio estamos dispuestos a pagar por la libertad y qué legado elegimos dejar a las generaciones futuras?

Snídaně šampionek je knižní debut Lii Zakrajšek, v němž se spolu s hlavní hrdinkou vydáváme na tři různé studentské brigády: do kina, kulturního centra a knihkupectví. Když zrovna nesedí na přednáškách nebo není v práci, tráví čas v malém, zatuchlém podkrovním pokojíku v bytě, který sdílí s impulzivní a chaotickou Vesnou a organizovanou, zodpovědnou Piou. Jejich vzájemná dynamika se napříč kapitolami s větší či menší dramatičností buduje a vzápětí zase hroutí. To vše se odehrává na pozadí širších existenciálních krizí, jimiž prochází mladá generace, která na trh práce teprve vstupuje – od prekarizace a přemrštěných cen nemovitostí až po prohlubující se třídní segregaci, osamělost a zhoršující se duševní zdraví. Mladí lidé v románu, kteří by tak měli přemýšlet o svých snech a budoucnosti, mají ale kapacitu řešit nanejvýš to, jak vydělat na další nájem. Román, který si inspiraci pro svůj název vypůjčuje u Kurta Vonneguta, je subtilní satirou současné doby, kterou tolik potřebujeme.