View Colofon
Original text "En Verre Vingers Tien" written in NL by Joost Oomen,
Other translations
Published in edition #1 2017-2019

Zece degete în depărtare

Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Joost Oomen

DEGETUL MARE  
Chiar dacă stai la etajul doișpe, tot se aude zgomotul de pe șantier. Speli  vasele. Te-ai rostogolit din pat, ți-ai tras boxerii pe tine și, în sânii goi și fără  șosete, te-ai apucat de spălat vasele. Pentru că n-a venit imediat apa caldă la  robinet, ai uitat să dai drumul la apă rece, așa că apa e acum clocotită și te  frige la mâini. Când le scoți de sub apă, mâinile ți se fac roșii ca focul. Tot blatul e plin cu vase soioase. În bucătărie, chiar și pe jos sunt oale, tăvi  din sticlă și teancuri de farfuriuțe cu brânză de vaci întărită pe margine.  Podeaua bucătăriei nu e acoperită cu linoleum sau gresie, toate sunt puse  direct pe betonul gol. Auzi pietricelele de beton scrâșnind sub sticlă atunci  când, cu piciorul gol, tragi spre tine o tavă soioasă.  
Speli un cuțit mare de bucătărie. Pliezi buretele abraziv și roz pe suprafața  tăioasă a cuțitului și-ți miști prin mână cuțitul încoace și-ncolo, cu mâna  protejată de burete. 
Deodată, cuțitul începe să se smucească. Te sperii, dai drumul la burete și-ți  scoți repede mâna din apă. Cuțitul se răsucește întruna ca un ton captiv  care se zbate încercând să scape din năvod. Cuțitul se smucește așa tare  încât apa în care speli vasele stropește până sus. Te uzi pe boxeri și pe sâni.  Îți ajung picături pe buze. Simți în gură gustul artificial de lămâie al detergentului de vase. Cuțitul lucios reflectă lampa de pe tavanul din  bucătărie ca pe o dungă lungă, galbenă, pe lama cuțitului. Dunga aceea  trece ca fulgerul pe sub apă în timp ce cuțitul caută panicat o cale de  scăpare între cei patru pereți de inox.  
Observi că mâna ta stângă e cea care provoacă smuciturile sălbatice ale  cuțitului. Lași cuțitul din mână. Apa se liniștește din nou. Pe fundul  chiuvetei zace cuțitul gâfâind.  
Tragi de sforicica de la dop și apa în care ai spălat vasele se scurge. Când te  gândești că se scurge douășpe etaje-n jos ca după aceea pleosc să se  prăbușească într-un unghi de nouăzeci de grade, aproape că-ți vine să  plângi. 

ARĂTĂTORUL  
Stai în fața vasului alb de wc, cu ușa deschisă în spatele tău. Cu mâna  stângă apuci smocuri mari de păr pubian. Ți le răsucești pe deget și le tai cu  foarfeca de bucătărie. Astăzi ești un băiețel. Smocurile de păr le arunci în  wc. Firicelele încă mai plutesc. Tragi apa. Toate firicelele dispar. Tot restul  zilei te mănâncă-ntre picioare.  

MIJLOCIUL 
Găsești în biblie povestea aia-n care pe Iisus în durea măseaua. În poveste,  Iisus stă cu apostolii într-o livadă plină de lămâi coapte savurând o plăcintă  cu fructe, dar la fiecare îmbucătură se chircește de durere de dinți.
Apostolii își văd povățuitorul suferind și îi propun tot felul de remedii.  Petru își trimite șerpașul pe munte să aducă frunze de coca și după ce acesta  se întoarce cu o pungă de plastic plină, Petru încearcă pe furiș să îi strecoare  lui Iisus cocaină printre îmbucăturile de plăcintă. Luca scoate o sticlă de  bere fermentată de sub togă și-l trage pe Iisus de păr ca să-i poată da capul pe spate, să-i umple gura. Zâmbind ca untul topit, Hristos se împotrivește  tuturor încercărilor de vindecare ale discipolilor săi. Apoi se apleacă și  culege o pietricică neagră de pe jos, o bagă în gură, o așază cu limba acolo  unde trebuie și apoi își cască gura. Un hău negru cu o limbă roșie în față și  un șir de măsele tocite în spate. Apoi, cu o izbitură puternică care s-a auzit în toate colțurile Israelului, Iisus își izbește fălcile la loc, una peste cealaltă.  Lucas, Petru, Marcu, Johnny și toți ceilalți apostoli se sperie, bine-nțeles,  de mama focului, dar Iisus își duce mâna la gură și scuipă în ea. În mână are  patru bucăți albe de măsea și pietricica neagră. Cu arătătorul, Iisus  sfredelește cinci găuri în pământul din livada de lămâi. În fiecare gaură plantează o bucățică de măsea iar în cea din urmă plantează pietricica.  După un an, din prima bucățică crește un cais, din a doua un cireș sălbatec.  Din a treia bucățică crește o salcie pletoasă iar dintr-a patra un chiparos.  Din pietricică - crește după mulți ani un castan. În spatele fiecărei frunze în  formă de mână crește o nouă pietricică neagră într-o coajă țepoasă.  

INELARUL 
Apostolul Johnny a venit astă seară pe la tine. Visai o trecere de pietoni cu  un semafor pe partea cealaltă. Erai singurul de pe partea asta, de cealaltă  parte erau mii de oameni. Când semaforul s-a făcut verde, tu și celelalte mii  de oameni ați început să vă îndreptați unii spre alții. În timp ce miile de  oameni se îndreptau în direcția ta, strigau: ‘Whaa! Wha-wha-wha! Whaa!’  Unii dintre ei strigau chiar și un ‘whaaa’ prelungit, în timp ce se băteau în  piept. Te-au băgat în toți sperieții.  
Deodată te-ai pomenit cu apostolul Johnny mergând în frunte. Purta o  cămașă de un albastru deschis, o pereche de pantaloni de aceeași culoare și  încălțări albe. A zâmbit larg, cu toată gura, iar sprâncenele negre îi stăteau  încovoiate deasupra ochilor ca două arcuri de triumf. Când a ajuns la tine  în mijlocul străzii, a scos un cuțit de la bata pantalonilor și ți-a tăiat unul  dintre cei doi sâni grei. Cu sânul tău în mână, s-a răsucit grațios ținându-și  mâna ridicată-n sus. Din bucata tăiată și despicată a sânului tău au țâșnit  deasupra mulțimii nenumărate diamante mici.  
După care un pescăruș a trecut pe cer. Penele-i erau impermeabile pentru  că erau complet îmbibate cu grăsime. Avea o pietricică neagră în ciocul său  galben, ascuțit.  

DEGETUL MIC

Azi după-amiază cineva ți-a strecurat în cutia de scrisori un plic cu  bancnote. Ai văzut când s-a-ntâmplat. O umbră încovoiată, târșâită, pe  holul din spatele sticlei mate. S-a ridicat clăpița, s-a ivit unul dintre cele  patru colțuri albe, plicul a căzut pe preșul grunțuros de culoare maro.  Umbra a dispărut iar tu habar nu ai cine o fi fost.  

DEGETUL MIC 
Etajul doișpe e înfiorător de înalt. Uneori îți este foarte greu să rămâi aici,  atât de sus. Uneori dai termostatul cât se poate de tare, aștepți până ce în  casă se face dogoritor de cald și uscat ca iasca, te dezbraci și-ți lipești trupul  gol de geamul mare. Mai mare dragul să simți geamul rece pe obrazul tău,  pe piept, pe pântece și pe coapse. Fesele tale vor și ele să fie răcorite, dar n-au voie încă. Simți luminițele galbene și plouate din tot orașul  năvălindu-ți de-a curmezișul prin tot trupul gol. 

INELARUL 
A venit un domn pe la tine în vizită. S-a prezentat drept Amir, Amir de la  asociația pentru construcția de locuințe. De ce se deghizase Amir în clovn?  Amir a spus mirat că el sub nicio formă nu era deghizat în clovn. N-ai  putut decât să-i dai dreptate lui Amir.  
Amir venise să-ți înmâneze o scrisoare în care scria că ești singurul  locatar rămas în bloc și că primăria decisese împreună cu asociația pentru  construcția de locuințe că trebuia să părăsești imobilul cam în următoarele  două luni. I-ai spus lui Amir că n-ai cum. Amir a întrebat de ce să n-ai cum.  Pe lângă asta, Amir a încercat atunci să zâmbească exact la fel de moale ca  untul topit cum zâmbise Iisus în livada de lămâi. Nu i-a ieșit decât pe jumă tate. Jumătate din chipul lui Amir s-a făcut ca de unt, cealaltă jumătate ca  din inox. I-ai și spus asta. Credeai că i-ai spus asta. În realitate i-ai spus:  ‘Wha! Wha-wha-wha! Whaa!’, după care chipul lui Amir s-a întunecat, și-a  strâns catrafusele și s-a îndreptat spre ușă cu pași grăbiți.  
Amir a lăsat ușa din sticlă mată larg deschisă.  
Acum că s-a lăsat întunericul afară, toate luminile de pe culoarul  care dă înspre afară s-au aprins de-o dată. 

MIJLOCIUL 
În mijlocul Oceanului Indian, între Thailanda și India, se află o insulă de  mărimea Manhattanului, acoperită pe de-a-ntregul de o pădure tropicală  impenetrabilă, de un verde intens. În fotografiile făcute din aer, în adâncul  pădurii se disting trei lacuri mici. Plaja albă e poziționată ca o fortăreață de jur împrejurul pădurii, dar din cauza frunzișului dens al copacilor, se poate  doar ghici ce anume se petrece pe insulă.  
Insula aceasta se numește Insula Santinelei de Nord. Este locul de  baștină al ultimului grup de oameni de pe pământ care trăiesc complet izo lați de restul lumii. Contactul cu tribul care trăiește pe insulă este strict in terzis de guvernul indian care deține controlul asupra insulei. De când a  intrat în vigoare interdicția, în 1996, n-a existat decât o singură întâlnire  între santilezieni și civilizația modernă. Doi pescari care pescuiau ilegal în  apele dimprejurul Santinelei Nordului au adormit și au plutit cu barcă cu  tot spre apa mică din apropierea insulei. Când un grup de santilezieni înar mați cu arcuri și săgeți i-au descoperit pe pescari, aceștia au fost vânați, luați  prizonieri și uciși. 
Numai o mână de oameni care nu sunt santinelezi au pus vreodată  piciorul în pădurea din Santinela de Nord. Singura dată când o expediție a  pătruns în pădure, a fost în ianuarie 1880. Un grup de aventurieri britanici  sub conducerea căpitanului Maurice Vidal Portman au găsit prin pădurile  impenetrabile o rețea de poteci și, urmându-le, au ajuns la un sat. Satul  fusese părăsit. Cuțitele din bambus și oalele lăsate în urmă indică faptul că  locuitorii plecaseră în mare grabă. Expediția a găsit în mijlocul satului o  grămadă enormă de jăratec, cenușă și trunchiuri de copac carbonizate. Încă  mai mocnea. Grămada era atât de mare încât căpitanul Portman a presu pus că focul arsese de decenii întregi. Întrucât nicăieri în sat nu fuseseră găsiți cremeni sau unelte de aprins focul, Portman a constatat că focul s-ar  fi produs o dată întâmplător, din cauza unui fulger, după care ar fi fost  menținut timp de generații întregi. Marele foc se stinsese acum.  
Niciodată n-a încercat încă vreun santinelez să părăsească insula. Santinelezii stau ascunși printre frunzele pădurii verzi. Valurile ating  domol nisipul alb. Dacă stai liniștit pe un scaun cu ochii închiși și te gân dești la ei, poți fi sigur că în aceeași clipă, ei trăiesc pe insula lor.  Așteptând fulgerul și fără să aibă habar de existența ta. 

ARĂTĂTORUL 
– Apostole Johnny, ai zis. 
– Apostole Johnny, mă auzi? 
Nu vine niciun răspuns. 
Te-ai întins pe spate în fața ușii de la intrare, cu gâtul pe prag și capul fix pe  culoar. Te uiți la stele și e frig. Vântul face zgomote șuierătoare în timp ce își  croiește neobosit un drum de-a lungul blocului. Și stelele fac zgomot. Le  auzi zumzăitul adânc în timp ce ele îți trimit lumină spre ochi de la mili arde de kilometri depărtare. Unele stele sunt la mii de ani lumină depărtare de celelalte, iar tu le poți sorbi dintr-o singură privire. O pâlnie cu firicele  de lumină de proporții intergalactice se termină exact în pupila ta. 
– Apostole Johnny, le zici tu stelelor. 
– Apostole Johnny, mă auzi? 
Dar nu e nicio navă-mamă care să trimită vreun semnal. Nicio stea care  să-ți facă din ochi, nicio lună care să cadă și să te-nghită în lumina ei alb argintie. Mâna apostolului Johnny rămâne ascunsă în întunecimile  văzduhului, degetele sale nu se arată și nu te culeg de pe jos. 

DEGETUL MARE  
Chiar și dacă stai la etajul doișpe, tot se aude zgomotul de pe șantier. Mai o  voce bărbătească, mai un radio, o bormașină. Vântul și zgomotele îți dau  năvală-n casă prin ușa de la intrare care e larg deschisă, și dacă stai gol pe  culoar cu mâna întinsă pe balustradă, poți să simți că plouă chiar dacă cerul  e complet azuriu cât vezi cu ochii. 
Ce cade din cer nu-s picături de apă, e Duhul Sfânt. Nenumărate  Duhuri Sfinte mici îți cad în palmă și alunecă în continuare în șuvoaie mici  de apă sau rămân acolo ca niște fulgi de zăpadă. Fulgi de Sfântul Duh se po goară din cer iar tu ești fericit. Te răsucești cu spatele la balustrada de pe  culoar, încerci să te apleci cât poți tu de tare peste balustradă și caști o gură  mare ca să poată intra Sfântul Duh.  
Dar deîndată ce atârni cu spatele peste balustradă, Sfântul Duh își  schimbă forma. Unde Sfântul Duh încă mai fusese apă moale și zăpadă,  Sfântul Duh cade acum din cer în formă de piuneze, lame de ras și capace  vechi de conserve. Te sperii și încerci să-ți protejezi fața cu mâinile. Dar  Sfântul Duh te taie, îți jupoaie pielea, cade pe obrajii tăi, pe frunte și din  nenumăratele tăieturi mici țâșnește un sânge de un roșu aprins.  
Și-atunci, te dai bătut. Simți partea de sus a balustradei pemijlocul  spatelui alunecându-ți în jos peste fund, iar centrul de greutate al corpului  tău se modifică dintr-o dată cu o smucitră, se deplasează către creștetul ca pului și cazi. Cazi cu capul înainte și brațele desfăcute, iar șantierul se-apro pie de tine. 
– Apostole Johnny, mă auzi? Dar nicio stea n-a prins vreodată un om.

More by Cătălina Oșlobanu

Manevră

E sfârșit de ianuarie, într-o sâmbătă, la un an după ce ai lăsat fierbătorul de  orez la ea. Torni cafeaua-n două căni și scoți feliile de pâine din prăjitor.  Borcanul cu zahăr e pus pe penultimul raft din dulăpiorul de deasupra ara gazului. Când te întinzi după el, umărul tău face un zgomot dezgustător.  Ea își ridică privirea din telefonul de pe masă, de lângă ochelarii ei. Pui bor canul cu zahăr pe masă, te scuzi și te duci să plângi la toaletă. Pe măsură ce  expiri ușor, sughițul e aproape imperceptibil. Abia un ecou dacă se mai  aude. Un secret pe care-l împărtășești calendarului de pe u...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Simone Atangana Bekono

Declarație de dependență

Am întâlnit de curînd la un grătar pe cineva care tocmai născuse. Grătarul  a fost prima ei ieșire. A recunoscut, cu bebelușul în brațe, că devenise atât  de dependentă. A făcut o față dezamăgită în timp ce a rostit cuvântul și a  spus-o ca și când și-ar fi recunoscut o greșeală.   Părea să considere dependența o formă de eșec.  La fel ca noi toți, cred.  Dependența e de obicei asociată cu ceva vulnerabil și neatrăgător,  urât aproape. Prin independență înțelegem tocmai ceva puternic, ceva  atrăgător, un obiectiv. Un cal sălbatic alergând pe plajă. Dependența mă  duce cu gândul la Trainspottin...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Rebekka de Wit

Chiar și dacă n-apuci să vezi decât o picătură

The white cracker who wrote the national anthem knew what he was doing.  He set the word “free” to a note so high nobody can reach it.   That was deliberate.  Angels in America (Tony Kushner) Eram cu tata pe drum spre aeroport. Urma să merg în America pentru o  lună iar tata a ținut morțiș să-mă conducă.  Mergeam în Charleston, un orășel pe coasta Carolinei de Sud. Tata  m-a întrebat cum arăta orășelul iar eu abia atunci mi-am dat seama că nu  căutasem pe Google nicio poză cu el.  Nu știam decât că avusese loc un schimb de focuri acolo, în subsolul  unei biserici albe. Adică asta înseamnă: c...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Rebekka de Wit

Punct de evadare

Este vorba despre un bărbat care nu vrea să rătăcească drumul spre casă. E  făcut din aluat de pâine. Bărbatul pornește la drum. La fiecare câțiva  metri, bărbatul mai culege câte o firimitură din el însuși și o lasă să cadă.  Mai întâi, își culege o mână. După aceea, urechile și nasul. Pe urmă își  culege o gaură în burtă. În următoarea imagine, vedem prin gaura omului. În gaură se vede în depărtare o căsuță mică. În spatele geamului, o femeie în  vârstă stă la masă. Femeia frământă un bulgăre de aluat. Muzică emoțio nantă sfârșit.   Este vorba despre cineva care este fericit, dar nu atât de ...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Maud Vanhauwaert

Jurnalul unei ultime zile

‘I suppose, I said, it is one definition of love,   the belief in something that only the two of you can see.’  – Rachel Cusk, Outline Pentru a nu știu câta oară, nu mă lasă să-mi scot din rucsac harta cu insula. - O să arătăm fix ca niște turiste, zice ea.   - Păi și nu turiste suntem? o-ntreb eu.  Nu-mi răspunde, dar se uită la ecranul telefonului cu sprâncenele  adunate. Cineva îi recomandase o aplicație cu care puteai downloada hăr țile unei anumite regiuni ca să le poți folosi offline. Pentru că urmărim pe  ecranul telefonului săgețica verde care de fiecare dată se deplasează când   pop...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Lotte Lentes

Soarele, când coboară (fragment)

I  În dimineața zilei de 11 iulie 1978, un camion încărcat cu propan lichid por nește în direcția Barcelonei. Camionul provine dintr-un sat mic din  Catalonia și la volan este un șofer cu mustață deasă pe mijlocul chipului  lucios. Acesta conduce același camion pentru aceeași companie de 20 de  ani și cunoaște rețeaua rutieră a Spaniei pe de rost. Pentru a ocoli autostră zile cu plată, alege mereu drumurile lăturalnice.   Rezervoarele de gaz nu sunt făcute să stea mult în soare. Darămite  un rezervor uriaș încărcat cu 25 de tone de propan, când de fapt doar nouă sprezece tone sunt permise. Poa...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Joost Oomen

Când minciunile se înmulțesc ca ciupercile după ploaie

Extras din: Întreabă fulgerul, Editura Polis, 2015 N-a fost intenția mea să scot o nouă modă. Dar s-a întâmplat pur și simplu. Am povestit la școală despre accident și așa a pornit toată chestia.  Așa eram de sătul de examene încât mereu mă trezeam prea târziu, deși îmi  propuneam mereu să mai răsfoiesc o dată cu atenție tot ce încă n-apucasem  să învăț. După bipuitul exasperant de la alarma mamei care mergea la servi ciu mult mai devreme, mă lua iar somnul mereu și adormeam adânc. Atât  de adânc încât abia mai auzeam deșteptătorul meu. Tata venea atunci exact  la timp să mă scoată din culcu...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Carmien Michels

Bubblegum Blues

23 de euro și 40 de cenți. Suma este afișată în cifre de un verde brotac pe  ecranul casei de marcat, lângă ghișeu. Mâini palide, ridate pun monezi gal bene și maronii în sertăraș, prudent, una câte una, lângă o bancnotă de do uăzeci de euro. Imediat după aceea, scrâș, aceleași mâini închid fermoarul  portmoneului din piele în timp ce vocea aferentă, de femeie, face zgomote  liniștitoare.  - Gata, gata că primești și tu un bilețel, îi șoptește doamna câinelui,  care, la fel ca și ea, rămâne în afara cadrului.  Atunci când sertărașul alunecă înapoi spre ea, monezile au dispărut  și-n el sunt do...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Carmien Michels

Eu nu mai locuiesc în casă, dar casa încă mai locuiește în mine

„Descrie-mi drumul pe care-l făceai de la ușa casei părintești până la patul în care dormeai când erai copil.” Asta e întrebarea pe care le-am pus-o oamenilor care dintr-un motiv sau altul și-au pierdut casa părintească. M-am inspirat din cinci povești deosebite ale unor oameni pe care i-am modelat în personaje. Am creat un spațiu mental în care cele cinci personaje hoinăresc și, visând, se întorc din nou acasă. Vis Marleen Visul acesta se bazează pe discuția avută cu o femeie în a cărei casă s-a produs un incendiu din cauza căruia totul s-a acoperit de un strat de funingine. Mi-a spus că îna...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Maud Vanhauwaert

Sens unic

Am uitat să pun vederea la poștă, mi-am amintit în timp ce vărsam o fleașcă albastru-negricioasă în tufișul de lângă cortul de concert. Fetei necunoscute care mi-a ținut coada i-am mulțumit într-o portugheză care părea de-o mie de ori mai fluentă decât atunci când eram trează. M-a întrebat dacă mă descurc de acum. Mi-am ridicat degetul mare în sus. Nu după mult timp, iar stăteam aplecată peste tufișuri. Lisabona era capătul de linie inevitabil al unei veri imbatabile, în care am țopăit de la un festival la altul. Acasă nu mai fusesem de când ne-a dat mama afară pe mine și pe frații mei. Când r...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Carmien Michels

Cum vom rămâne mai puțini

1. În sufrageria lor, lângă un calendar, nota de plată dintr-un restaurant în care au decis să rămână împreună și câteva poze, e agățată o listă cu toate animalele și plantele amenințate cu dispariția. Respectiv, 3.070 și 2.655. Are lista de când avea treișpe ani și din lipsa stickerelor, ea a lipit atunci plasturi în dreptul animalelor pe care-și dorea cel mai mult să le vadă.  El credea că e o amintire din tinerețea ei și nu s-a gândit niciodată la posibilitatea de a pleca împreună în căutarea animalelor și a plantelor amenințate cu dispariția.  Când mai apărea vreun animal nou pe listă, vor...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Rebekka de Wit

Tatăl nostru

Întregul corp al fratelui meu vitreg s-a modelat după nepăsarea lui. Picioarele, ușor curbate și băgate-n niște blugi șterși, se termină cu tălpi pe care în timpul mersului abia și le ridică de jos, motiv pentru care prezența lui vine mereu la pachet cu un zgomot de picioare târâite. Partea de sus a corpului îi seamănă cu o ruladă de înghețată fleșcăită, așezată pe mijlocul lui. Are umerii adunați și brațe deșirate pe care nu le ridică decât dacă e absolut necesar. Dar ceea ce-mi iese în evidență prima dată atunci când apare în ușa locuinței lui de familie, sunt sprâncenele și colțurile gurii....
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Lotte Lentes

Cathedra sau cum se face frișca

Sunt oameni care nu visează când zboară. Se afundă în scaunul lor din piele, își trag pătura din lână aproape până sub bărbie, își pun căștile pe cap și lasă zgomotul de fond al unui film cu Eddie Murphy să le inunde urechile în surdină. Ba mai și dorm, dar nimic nu produce imagini în ei. Nici măcar o singură experiență miraculoasă, visată, nu-și găsește drumul spre creier (care, captiv în mințile lor, se mișcă ultrarapid, o dată cu avionul). Somnul lor e la fel de plat și de alungit ca partea superioară a norilor. Alții, dimpotrivă, visează mult și tumultuos în avioane. Se foiesc în somn, at...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Joost Oomen

Nec mergitur

Sufrageria era camera cel mai prost amenajată. Căminul era ponosit, masa stătea stingheră în fața ușilor glisante din sticlă, fără scaune, iar pereții zugrăviți în alb, în afara cuielor de care nu era agățat niciun tablou, erau goi. De fiecare dată când intra în sufragerie, se simțea de parcă ar fi pășit într-o sală de bal. De fapt, abia dacă apucase să stea în ea. Canapeaua pe care o luase cu ea din apartamentul din Den Bosch era pusă-n mijlocul camerei, fără perne, fără vreo cuvertură pe spătar. O cutie plină de eșarfe, cu o tavă pe ea, îi servea drept masă de salon. Când a anunțat că se va ...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Simone Atangana Bekono
More in RO

Acasă

Moara, poteca aceea care ducea la râu, fântâna, caii, vacile și grâul. Gălețile sparte pline de roșii sângerii, borcanele închise ermetic cu legume murate pentru iarnă. Albia îngustă a râului Severski Don, care leagă toate câmpurile între ele, care trage Rusia spre Ucraina, care ține laolaltă harta țării, precum tighelește străbunicul meu Nikolai cojoacele cu ac și ață. Adierea în pânzele morilor de vânt, fetele comsomoliste în piața din centrul satului. Dansează. Se iau la braț, se sprijină reciproc, înclinându-și trupurile într-o parte și luându-și elan de pe sol, exact cât le trebuie. Moara...
Translated from NL to RO by Alexa Stoicescu
Written in NL by Lisa Weeda

O bombă luminează noaptea din Marão

Degetele mele îngroșate de muncă și de bătrânețe îmi zgârie pomeții de fiecare dată când îmi șterg lacrimile astea care nu îmi dau pace. Sunt convinsă că marea nu are sfârșit și nu știu de unde îmi tot apare câte-o supărare, de vreme ce sunt moartă pe dinăuntru. Când se termină totul, nu există pace? Nu am văzut niciodată marea, dar știu cum se fac drumurile. Nimeni nu poate stăpâni apa, curge mereu unde vrea ea, dar eu știu s-o adun și să mă folosesc de încăpățânarea ei, înainte să-mi scape și să meargă până departe, să umple spațiile necunoașterii mele. Încă nu am măsurat cât de mare este ui...
Translated from PT to RO by Iolanda Vasile
Written in PT by Daniela Costa

Sonia ridică mâna

Prin părțile acestea oamenii sunt foarte suspicioși. Dar nu știe dacă prin alte locuri ar primi-o cu brațele deschise. Oamenii din partea lui. Cei din tabăra cealaltă. Nu cunoaște în jurul ei cupluri din generațiile înaintate în care cei doi să fie prieteni și nu dușmani, chiar dacă rămân împreună pe veci. Or fi fiind pe undeva și care sunt prieteni toată viața și dincolo de ea, dar aceia sunt puțini, extrem de norocoși și ascunși bine de tot de ochii tuturor, astfel încât, privind în jur, tu, tânărul, să fii aproape convins că cel de lângă tine o să ajungă în cele din urmă să-ți mănânce sufle...
Written in RO by Lavinia Braniște

Fire

Căutarea nu începe în mod conștient. Simt o legătură alarmantă, inexplicabilă, între mine și ea, iar după dispariția ei rămân cu tot felul de întrebări. La trezire mă întreb unde doarme, cum trăiește, și gândul la ea mă stăpânește în timp ce mă masturbez încetișor și moale sub cearșaf, uitându-mă la nori prin lucarnă. Când trec pe lângă tarabele aprozarelor din cartier, îmi petrec buricele degetelor peste portocale, până găsesc un exemplar care mă duce cu gândul la ea, unul cu pori perfecți. Am nimerit la cursul ei de yoga din pricina durerii cronice de cervicală. Kinetoterapeutul îmi recomand...
Translated from NL to RO by Irina Kappelhof Costea
Written in NL by Hannah Roels

24

22.12.2014. Diario de Vida Natura fantasmagorică din Plaza de España reflecta imaginea măreției civilizației apuse, care în timpurile moderne și-a pierdut însă sensul. Ce-i trebuie unei puteri colonizatoare o piață așa de mare, împărțită pompos în provincii spaniole, destinată festivităților din trecut? Trăsurile făceau înconjurul fântânii, oferind turiștilor un ieftin joc de-a nobilimea. Bine măcar că aici nu sunt trotinete electrice. Un cal profită de neatenția vizitiului, se smulse din hățuri și începu să galopeze spre libertatea de-abia dobândită. Lăsând în urmă agitația, clicul aparatelor...
Translated from SR to RO by Virginia Popovic
Written in SR by Marija Pavlović

Ființele vii

Capitolul 1 / Joi, 12:31 Mama s-a stins încet, în singurătate.  Cauza morții, declară medicii, a fost o intoxicație. Mama, otrăvită. Ce tâmpenie.  Nu m-am certat cu medicii, m-am mărginit să semnez hârtiile și să  mă ocup de înmormântare. Mama își cunoștea foarte bine rafturile cu lea curi. Întotdeauna a măsurat dozele cu precizie. Nu greșea. Fetiței mele i-am  spus, deocamdată, versiunea oficială, intoxicarea. Într-o bună zi, îi voi măr turisi eu însămi că bunica ei s-a sinucis.  Copila a fost de față tot timpul, după ce i-am dat vestea am dus-o la  morgă. A stat lipită de mine în timpul înm...
Translated from ES to RO by Oana-Dana Balaş
Written in ES by Mariana Torres