View Colofon
Original text "Het gaat over" written in NL by Maud Vanhauwaert,
Other translations
Published in edition #1 2017-2019

Punct de evadare

Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Maud Vanhauwaert

Este vorba despre un bărbat care nu vrea să rătăcească drumul spre casă. E  făcut din aluat de pâine. Bărbatul pornește la drum. La fiecare câțiva  metri, bărbatul mai culege câte o firimitură din el însuși și o lasă să cadă.  Mai întâi, își culege o mână. După aceea, urechile și nasul. Pe urmă își  culege o gaură în burtă. În următoarea imagine, vedem prin gaura omului. În gaură se vede în depărtare o căsuță mică. În spatele geamului, o femeie în  vârstă stă la masă. Femeia frământă un bulgăre de aluat. Muzică emoțio nantă sfârșit.  
Este vorba despre cineva care este fericit, dar nu atât de fericit încât să fie  asta ceva despre care abia așteaptă să scrie când ajunge acasă.  Este vorba despre cineva care este supărat, dar nici chiar atât de supărat  încât să fie asta ceva despre care să poată scrie când ajunge acasă.  Este vorba despre cineva care exact în momentul în care are ceva despre care  să scrie când ajunge acasă, nu mai are casă. 
Este vorba despre un bărbat care nu vrea să rătăcească drumul spre casă. Li  se adresează tuturor brutarilor din satul lui. Aceștia coc împreună o pâine  gigantică. Bărbatul își leagă pâinea-n spate și pleacă la drum. La fiecare  câțiva metri, omul culege o firimitură și o lasă să cadă. În spatele bărbatu lui, pițigoii ciugulesc firimiturile. După luni întregi de hoinărit, bărbatul se  oprește pe marginea prăpastiei. Se întoarce și constată că nu e nicio potecă din  firimituri. Dar că, măcar, sunt foarte mulți pițigoi. Pițigoii îl ridică pe  bărbat de brațe în sus și zboară cu el înspre casă. Muzică emoționantă. Sfârșit.  
Este vorba despre o mamă cu o cheie în mână de la o casă care nu mai există.


Nu goliciunea tatălui său îl neliniștește pe Arhus. Doar Tamaz umblă  destul de des pe jumătate dezbrăcat prin casă, iar băiatul îi știe prea bine  trupul. Umerii lui înguști. Burta lui rotundă ca o bilă și strălucitor de  netedă. Buricul, o gaură de scurgere neagră în care ar putea dispărea, în care  Arhus, mai ales în după-amiezile plictisitoare de duminică, stă uneori și se  holbează sperând că aceasta-l va înghite și-l va duce într-o lume magică, ca  fântâna Mamei Holle. Buricul ca punct de evadare. E un loc deosebit, asta  știe sigur Arhus. Pentru că tot prin buric se nasc și copiii. Asta i-o spusese  Bebbia cândva. De aceea are mama o biluță mică în buricul ei. Asta e lobul  urechii sau unul dintre degețelele mici, sau, mă rog, poate chiar buricul  unui frățior sau al unei surioare care e gata pregătită. 
Arhus stă în ușa de la baia mică. Își vede tatăl stând pe genunchi, lângă  cadă. Robinetul e deschis. Arhus nu poate vedea burta tatălui său pentru  că acesta stă cu spatele întors la el. În fiecare lună, Medea epilează spatele  soțului ei cu ceară de zahăr fierbinte și a remarcat faptul că firicelele de păr  de pe spatele lui n-au mereu același model, ci cresc formând diferite  modele. Le aseamănă cu graurii care roiesc în formațiuni neregulate. 
 
Graurii formează acum un nor mare în jurul umărului stâng. În baie plu tesc vapori de apă fierbinți. Seamănă cu o ceață de dimineață, dar e deja  seară. „Tati, ce faci acolo”, ar vrea Arhus să întrebe. Își simte gura uscată,  chiar dacă e foarte umed aici. Își simte inima-n gât. Nu poate articula cu vintele. Îi rămân împotmolite undeva în spatele gâtlejului. Picioarele - în muiate, ca de cârpă.  
În spatele căzii e toaleta, cu un gemuleț deasupra. Seara, când se spală pe  dinți, băiatul se urcă adesea pe capacul de toaletă ca să se mai uite puțin  afară, pe geam, la piațeta în care bărbații beau seara chatka și joacă nardi  
(unii bărbați joacă jocul cu pietrele lor de la rinichi, i-a șoptit odată Bebbia  conspirativ) și unde femeile curăță deja legumele pentru ziua următoare în  timp ce despică-n patru cele mai noi bârfe. Dacă geamul e aburit după o  baie fierbinte, Arhus desenează pe el. Uneori fără să se gândească la nimic,  alteori concentrat, iar uneori se provoacă singur să deseneze o căsuță a cărui  acoperiș nu are voie să fie aburit înainte ca ultimul geam să fie gata.  Arhus nu-și poate aminti când a desenat ultima oară în aburi. Și nu pentru  că s-ar fi simțit acum prea mare pentru asta, ci pur și simplu pentru că de  ceva vreme n-au mai avut deloc apă caldă. Și dacă totuși se întâmpla uneori  să aibă, atunci era de obicei doar pentru jumătate de oră, niciodată sufici ent de mult încât să se aburească gemulețul. 
Era o înțelegere tacită între locuitorii din cartier. Dacă unul dintre ei ob serva că în sfârșit aveau din nou apă caldă sau electricitate, atunci copiii lor  trebuiau să-și agațe de biciclete cutii de conserve și să se plimbe cu ele ca să  facă o hărmălaie infernală. În curând, ceilalți copii îi urmau și, cât ai zice  pește, un pluton dezordonat se plimba prin cartier. Arhus ar trebui să-și în cerce norocul. Ar trebui să fugă afară, să-și ia bicicleta, să-și lege repede  câteva cutii de conservă de ea și să meargă prin cartier cu bicicleta zdrăngă nind. Ar fi noul vestitor. Toți copiii l-ar urma, iar seara l-ar lăuda toată  lumea și probabil că în seara aceea ar avea voie să se culce mult mai târziu.  Dar e ceva care-l oprește. 
„Tati, ce faci acolo”. Spatele tatălui său îl vede bine, dar nu și capul, pentru  că stă cu el pe jumătate aplecat peste marginea căzii. Arhus se sprijină de  cadrul ușii. Mâinile-i sunt umede. A uitat pentru ce venise în baie. Își amin tește că era deja în pat și că de fapt, deja dormea. De ce se trezise, atunci?  Oare ce-l smulsese din somn? Trebuia să facă pipi? Apasă pe abdomen dar  nu simte nicio presiune pe vezică. Pereții băii sunt uzi de la aburi. Pe spatele  tatălui său sclipesc graurii.  
Apa fierbinte curge în continuare de la robinet. Abia acum observă Arhus  lumina portocalie care năvălește înăuntru pe gemuleț. Trebuie să fie  lumina de la lanterna de afară. Pesemne că pentru o clipă, aveau din nou  curent. Toată scena are ceva teatral. Tamaz în genunchi în aburii cețoși, în  contre-jour. Dar primul vestitor pe unde-o fi rămas? Să fi mers deja la somn toți copiii? Dar ceasul cât o fi? Oare o fi prin oraș vreun serviciu de centrală  telefonică care nu doar că pornește gazul și curentul, ci și corpul lui? Arhus înțelege ce se întâmplă abia când Tamaz închide brusc robinetul.  Băiatul vede cada plină cu figurinele din gips ale tatălui său. Farul, submari nul, zeppelinul, globul pământesc... Figurinele la care tatăl lui a lucrat ani  întregi și pe care le păstra în vitrina din sufragerie, deasupra raftului în care  mama își ține expuse cristalele Swarovski în formă de figurine Disney.  Pentru o clipă, Arhus se mai gândește că tatăl său tocmai își botează figuri nele. Da, în baie plutește o atmosferă solemnă și poate că tati chiar e un  preot care ține un mikveh. Poate că tati e în fiecare noapte aici iar el nu știe  asta pentru că în mod normal, la ora aia Moș Ene a venit de mult pe la gene.  Arhus știe cât de importante sunt figurinele acelea pentru tatăl lui, deci nu  l-ar mira dacă tati și-ar face timp să le boteze și să le binecuvânteze în fiecare  noapte. Baia, un loc al ritualurilor stranii, pe care el e prea mic ca să le înțe leagă în totalitate.  
Arhus vede cum figurinele din gips continuă să plutească la suprafață și  cum se rostogolesc neliniștite în sus și-n jos. „Bineînțeles”, se gândește  Arhus. „Tati vrea să le salveze”. Baia e o arcă a lui Noah care va proteja fi gurinele de potop. Dar parcă ceva nu se leagă în povestea asta. Nu e ciudat  că arca însăși e deja plină cu apă? 
Tati își bagă mâinile mari în apă și adună toate figurinele. Arhus respiră  ușurat. Tati va scoate figurinele înapoi, le va șterge frumos și le va pune la  loc în vitrină. Dar vede atunci cum tata ia farul în mână și rupe figurina în  două. Tamaz stă lângă statuete, doborât. O grămăjoară păroasă și neajuto rată pe podea, dar care are mâinile cuprinse de o fixație spasmodică. Și cele lalte statuete vor avea aceeași soartă. Bărbatul le rupe una câte una.  Bucățelele sparte plutesc de jur împrejur în apa din cadă a cărei culoare se  face din ce în ce mai tulbure până când devine o substanță lăptoasă. După  care adună bucățelele și le strânge în mâini până face un bulgăre mare, alb. - Tati! strigă acum Arhus tare și răspicat.  
Tamaz își întoarce capul, dar nu speriat. Poate că simțise prezența fiului  său. Arhus vede lacrimile din ochii tatălui său. Își privește fiul o clipă, după  care își continuă micul iconoclasm. Arhus nu știe ce să facă. Nu știe dacă ar  trebui să treacă pragul de la baie și să tragă cu brutalitate de umerii tatălui  său ca să-l oprească. Poate că încă mai poate salva câteva statuete, poate că  încă le mai poate scoate din apă. Sau poate că n-ar trebui să-l oprească pe  tati ci să dea fuga în camera lui, să-și ia Mickey Mouse-ul lui din gips de pe  scrin și să-l arunce în apa din cadă? I-a stat inima-n loc. Dacă taică-su îi  luase deja toate figurinele cu Mickey Mouse din cameră? Poate că de asta se  trezise adineauri. Pentru că tati fusese la el în camera. 
Arhus vrea să fugă în camera lui, dar simte că ar fi o trădare. Trebuie să  rămână aici, să fie martor la ceea ce face tati. Face un pas înspre tatăl lui. Își suflecă mâinile de la cămășuța de pijama, se așază drept, pe genunchi, după  care se apleacă și el peste marginea căzii și, cu mânuțele durdulii de copil, își  ajută tatăl să spargă figurinele din gips care se fărâmițau încet în apa fier binte. 
Tac amândoi iar Arhus încă nu știe care e scopul, dar simte că e important.  Poate că puțin câte puțin apa va deveni un terci gros și alb. O cadă plină cu  gips ud, lichid. După care i-ar arunca o privire conspirativă tatălui său. Și  va ști ce se așteaptă de la el. Va sta în picioare și va ridica un picior peste  marginea căzii. Va simți gipsul încântător de moale și cald. Își va pune și al  doilea picior lângă celălalt și se va așeza într-un final pe vine în cadă.  Între timp, Tamaz va merge să o aducă pe Medea. Ea va veni să stea aici, în  baie. Ochii ei vor fi încă adormiți. Ea își va da jos cămașa de noapte și poate  că biluța din burtă i se va vedea mai micșorată ca niciodată. Sau, din contra,  poate că nu. Va veni și ea să se așeze în cadă. Își va desface picioarele și se va  strecura lângă fiul ei. Cel din urmă care se va alătura, va fi Tamaz. El se va  așeza în spatele soției sale. Cada nu e mare, dar dacă se îmbrățișează strâns,  încap cu toții la fix, cu Arhus în față. Gipsul va ajunge până la marginile  căzii. Le va intra în urechi, în nări, în ochi și în burice. Și vor rămâne așezați  așa. În gipsul acela cald, plăcut. Vor sta așezați până când gipsul se va fi întă rit. Tot noapte va fi, dar toate vor fi devenit mai albe și mai luminoase.  Totul va fi devenit mai luminos, chiar și dacă lumina portocalie a lanternei  se va fi stins din nou. Totul va fi devenit mai luminos, chiar și dacă nici  măcar în cea mai mare depărtare nu vor mai auzi niciun vestitor zdrăngă nind și vor fi rămas singuri într-un nimic silențios. Ei nu știu cine-și va scrie  numele pe gipsul lor, dar asta n-are nicio importanță. Gipsați în întregime,  vor fi bine înarmați. Și nu e nevoie să o și rostească, pentru că toți trei știu  deja asta: nimic nu se va mai rupe vreodată din ei.

More by Cătălina Oșlobanu

Manevră

E sfârșit de ianuarie, într-o sâmbătă, la un an după ce ai lăsat fierbătorul de  orez la ea. Torni cafeaua-n două căni și scoți feliile de pâine din prăjitor.  Borcanul cu zahăr e pus pe penultimul raft din dulăpiorul de deasupra ara gazului. Când te întinzi după el, umărul tău face un zgomot dezgustător.  Ea își ridică privirea din telefonul de pe masă, de lângă ochelarii ei. Pui bor canul cu zahăr pe masă, te scuzi și te duci să plângi la toaletă. Pe măsură ce  expiri ușor, sughițul e aproape imperceptibil. Abia un ecou dacă se mai  aude. Un secret pe care-l împărtășești calendarului de pe u...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Simone Atangana Bekono

Declarație de dependență

Am întâlnit de curînd la un grătar pe cineva care tocmai născuse. Grătarul  a fost prima ei ieșire. A recunoscut, cu bebelușul în brațe, că devenise atât  de dependentă. A făcut o față dezamăgită în timp ce a rostit cuvântul și a  spus-o ca și când și-ar fi recunoscut o greșeală.   Părea să considere dependența o formă de eșec.  La fel ca noi toți, cred.  Dependența e de obicei asociată cu ceva vulnerabil și neatrăgător,  urât aproape. Prin independență înțelegem tocmai ceva puternic, ceva  atrăgător, un obiectiv. Un cal sălbatic alergând pe plajă. Dependența mă  duce cu gândul la Trainspottin...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Rebekka de Wit

Chiar și dacă n-apuci să vezi decât o picătură

The white cracker who wrote the national anthem knew what he was doing.  He set the word “free” to a note so high nobody can reach it.   That was deliberate.  Angels in America (Tony Kushner) Eram cu tata pe drum spre aeroport. Urma să merg în America pentru o  lună iar tata a ținut morțiș să-mă conducă.  Mergeam în Charleston, un orășel pe coasta Carolinei de Sud. Tata  m-a întrebat cum arăta orășelul iar eu abia atunci mi-am dat seama că nu  căutasem pe Google nicio poză cu el.  Nu știam decât că avusese loc un schimb de focuri acolo, în subsolul  unei biserici albe. Adică asta înseamnă: c...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Rebekka de Wit

Jurnalul unei ultime zile

‘I suppose, I said, it is one definition of love,   the belief in something that only the two of you can see.’  – Rachel Cusk, Outline Pentru a nu știu câta oară, nu mă lasă să-mi scot din rucsac harta cu insula. - O să arătăm fix ca niște turiste, zice ea.   - Păi și nu turiste suntem? o-ntreb eu.  Nu-mi răspunde, dar se uită la ecranul telefonului cu sprâncenele  adunate. Cineva îi recomandase o aplicație cu care puteai downloada hăr țile unei anumite regiuni ca să le poți folosi offline. Pentru că urmărim pe  ecranul telefonului săgețica verde care de fiecare dată se deplasează când   pop...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Lotte Lentes

Soarele, când coboară (fragment)

I  În dimineața zilei de 11 iulie 1978, un camion încărcat cu propan lichid por nește în direcția Barcelonei. Camionul provine dintr-un sat mic din  Catalonia și la volan este un șofer cu mustață deasă pe mijlocul chipului  lucios. Acesta conduce același camion pentru aceeași companie de 20 de  ani și cunoaște rețeaua rutieră a Spaniei pe de rost. Pentru a ocoli autostră zile cu plată, alege mereu drumurile lăturalnice.   Rezervoarele de gaz nu sunt făcute să stea mult în soare. Darămite  un rezervor uriaș încărcat cu 25 de tone de propan, când de fapt doar nouă sprezece tone sunt permise. Poa...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Joost Oomen

Zece degete în depărtare

DEGETUL MARE   Chiar dacă stai la etajul doișpe, tot se aude zgomotul de pe șantier. Speli  vasele. Te-ai rostogolit din pat, ți-ai tras boxerii pe tine și, în sânii goi și fără  șosete, te-ai apucat de spălat vasele. Pentru că n-a venit imediat apa caldă la  robinet, ai uitat să dai drumul la apă rece, așa că apa e acum clocotită și te  frige la mâini. Când le scoți de sub apă, mâinile ți se fac roșii ca focul. Tot blatul e plin cu vase soioase. În bucătărie, chiar și pe jos sunt oale, tăvi  din sticlă și teancuri de farfuriuțe cu brânză de vaci întărită pe margine.  Podeaua bucătăriei nu e a...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Joost Oomen

Când minciunile se înmulțesc ca ciupercile după ploaie

Extras din: Întreabă fulgerul, Editura Polis, 2015 N-a fost intenția mea să scot o nouă modă. Dar s-a întâmplat pur și simplu. Am povestit la școală despre accident și așa a pornit toată chestia.  Așa eram de sătul de examene încât mereu mă trezeam prea târziu, deși îmi  propuneam mereu să mai răsfoiesc o dată cu atenție tot ce încă n-apucasem  să învăț. După bipuitul exasperant de la alarma mamei care mergea la servi ciu mult mai devreme, mă lua iar somnul mereu și adormeam adânc. Atât  de adânc încât abia mai auzeam deșteptătorul meu. Tata venea atunci exact  la timp să mă scoată din culcu...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Carmien Michels

Bubblegum Blues

23 de euro și 40 de cenți. Suma este afișată în cifre de un verde brotac pe  ecranul casei de marcat, lângă ghișeu. Mâini palide, ridate pun monezi gal bene și maronii în sertăraș, prudent, una câte una, lângă o bancnotă de do uăzeci de euro. Imediat după aceea, scrâș, aceleași mâini închid fermoarul  portmoneului din piele în timp ce vocea aferentă, de femeie, face zgomote  liniștitoare.  - Gata, gata că primești și tu un bilețel, îi șoptește doamna câinelui,  care, la fel ca și ea, rămâne în afara cadrului.  Atunci când sertărașul alunecă înapoi spre ea, monezile au dispărut  și-n el sunt do...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Carmien Michels

Eu nu mai locuiesc în casă, dar casa încă mai locuiește în mine

„Descrie-mi drumul pe care-l făceai de la ușa casei părintești până la patul în care dormeai când erai copil.” Asta e întrebarea pe care le-am pus-o oamenilor care dintr-un motiv sau altul și-au pierdut casa părintească. M-am inspirat din cinci povești deosebite ale unor oameni pe care i-am modelat în personaje. Am creat un spațiu mental în care cele cinci personaje hoinăresc și, visând, se întorc din nou acasă. Vis Marleen Visul acesta se bazează pe discuția avută cu o femeie în a cărei casă s-a produs un incendiu din cauza căruia totul s-a acoperit de un strat de funingine. Mi-a spus că îna...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Maud Vanhauwaert

Sens unic

Am uitat să pun vederea la poștă, mi-am amintit în timp ce vărsam o fleașcă albastru-negricioasă în tufișul de lângă cortul de concert. Fetei necunoscute care mi-a ținut coada i-am mulțumit într-o portugheză care părea de-o mie de ori mai fluentă decât atunci când eram trează. M-a întrebat dacă mă descurc de acum. Mi-am ridicat degetul mare în sus. Nu după mult timp, iar stăteam aplecată peste tufișuri. Lisabona era capătul de linie inevitabil al unei veri imbatabile, în care am țopăit de la un festival la altul. Acasă nu mai fusesem de când ne-a dat mama afară pe mine și pe frații mei. Când r...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Carmien Michels

Cum vom rămâne mai puțini

1. În sufrageria lor, lângă un calendar, nota de plată dintr-un restaurant în care au decis să rămână împreună și câteva poze, e agățată o listă cu toate animalele și plantele amenințate cu dispariția. Respectiv, 3.070 și 2.655. Are lista de când avea treișpe ani și din lipsa stickerelor, ea a lipit atunci plasturi în dreptul animalelor pe care-și dorea cel mai mult să le vadă.  El credea că e o amintire din tinerețea ei și nu s-a gândit niciodată la posibilitatea de a pleca împreună în căutarea animalelor și a plantelor amenințate cu dispariția.  Când mai apărea vreun animal nou pe listă, vor...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Rebekka de Wit

Tatăl nostru

Întregul corp al fratelui meu vitreg s-a modelat după nepăsarea lui. Picioarele, ușor curbate și băgate-n niște blugi șterși, se termină cu tălpi pe care în timpul mersului abia și le ridică de jos, motiv pentru care prezența lui vine mereu la pachet cu un zgomot de picioare târâite. Partea de sus a corpului îi seamănă cu o ruladă de înghețată fleșcăită, așezată pe mijlocul lui. Are umerii adunați și brațe deșirate pe care nu le ridică decât dacă e absolut necesar. Dar ceea ce-mi iese în evidență prima dată atunci când apare în ușa locuinței lui de familie, sunt sprâncenele și colțurile gurii....
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Lotte Lentes

Cathedra sau cum se face frișca

Sunt oameni care nu visează când zboară. Se afundă în scaunul lor din piele, își trag pătura din lână aproape până sub bărbie, își pun căștile pe cap și lasă zgomotul de fond al unui film cu Eddie Murphy să le inunde urechile în surdină. Ba mai și dorm, dar nimic nu produce imagini în ei. Nici măcar o singură experiență miraculoasă, visată, nu-și găsește drumul spre creier (care, captiv în mințile lor, se mișcă ultrarapid, o dată cu avionul). Somnul lor e la fel de plat și de alungit ca partea superioară a norilor. Alții, dimpotrivă, visează mult și tumultuos în avioane. Se foiesc în somn, at...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Joost Oomen

Nec mergitur

Sufrageria era camera cel mai prost amenajată. Căminul era ponosit, masa stătea stingheră în fața ușilor glisante din sticlă, fără scaune, iar pereții zugrăviți în alb, în afara cuielor de care nu era agățat niciun tablou, erau goi. De fiecare dată când intra în sufragerie, se simțea de parcă ar fi pășit într-o sală de bal. De fapt, abia dacă apucase să stea în ea. Canapeaua pe care o luase cu ea din apartamentul din Den Bosch era pusă-n mijlocul camerei, fără perne, fără vreo cuvertură pe spătar. O cutie plină de eșarfe, cu o tavă pe ea, îi servea drept masă de salon. Când a anunțat că se va ...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Simone Atangana Bekono
More in RO

Stația de epurare a apei

Se plimba încetișor încolo și încoace prin fața unui grup de barăci de șantier, frecându-și mâinile reci una de cealaltă. Doi cormorani planau ușor în depărtare, deasupra râului. După câteva minute, a început să se uite în jur și a verificat SMS-ul pe care îl primise cu o zi în urmă. „Buna, Petra, actiunea statia de epurare maine la opt. Intalnire in fața podului, in dreptul grupului de baraci A.“ L-a mai citit de trei ori înainte ca lumina afișajului să se stingă. Vechea stație de epurare și cea nouă, care își disputau gunoiul provenit din întregul oraș, erau plasate spate în spate pe o insul...
Translated from CZ to RO by Mircea Dan Duță
Written in CZ by Anna Háblová

100 de date importante ale Imperiului Roman

Din 100 de date importante ale Imperiului Roman, Della Porta Editori,  Prefață de Arnaldo Marcone  9  11 septembrie. După mai mult de trei zile de lupte sângeroase în pădurea  Teutoburgică din nordul Germaniei, trei legiuni romane, sub conducerea  guvernatorului Publius Quinctilius Varus, au fost nimicite de o coaliție de  triburi germanice conduse de Arminius, prinț al tribului Cherusc. Șocul  provocat de știri la Roma este enorm: în urma înfrângerii, Augustus decide  să evacueze toate teritoriile dintre Rin și Elba cucerite de Drusus și apoi de  Tiberius (copiii soției sale Livia, născuți d...
Translated from IT to RO by Nicoleta Iolanda Rus
Written in IT by Fabio Guidetti

Planul de rezervă

      Maixa mă sfătuiește să pronunț bine toate silabele, fără accent londonez, să nu mă lungesc prea mult pe status questionis, să verific echipamentul tehnic înainte să înceapă susținerea, să fiu modestă, să-mi iau notițe când primesc întrebări și mi se fac sugestii din partea comisiei și să-i invit să mănânce la un restaurant cu meniu fix. June crede că asta cu meniul fix e cam de zgârie-brânză și-mi propune un catering la facultate, îmi dă un citat din Weber, jumătate de laxativ la micul dejun și se oferă să mă ducă cu mașina până la Gasteiz. Accept bibliografia și transportul.       Plecă...
Translated from ES to RO by Silvia Alexandra Ștefan
Written in ES by Aixa De la Cruz Regúlez

Nu hrăniți maimuțele

Luz aștepta în bătaia soarelui de mai bine de o jumătate de oră. Din când în  când, străbătea trotuarul de la un capăt la altul pentru a-și dezmorți picioa rele și ușura povara pântecelui. Privirea îi aluneca iute printre mașinile care circulau pe bulevard, mai ales când se auzea un motor accelerând brusc.  Dar nimic.  Hotărî să se ferească de căldură adăpostindu-se sub streașina unei  clădiri. Chiar în clipa aceea, din spatele unui autobuz țâșni șerpuind micul  automobil de culoare roșie. Luz îl văzu pe Jaime cum frâna și claxona de  mai multe ori, de parcă ar fi așteptat-o de o bună bucată d...
Translated from ES to RO by Oana-Dana Balaş
Written in ES by Roberto Osa

Portasarlumea

(din romanul Nicio clipă Portasar, Ed. Cartea Românească, 2015) Acolo Lucas este atît de iute încît aleargă și imaginile noi abia apucă să le  înlocuiască pe cele vechi la timp. Vîntul suflă în liniște și eficient, frecări  foarte mici. Livezile sînt înconjurate de pădure și în pădure, prin procedeul  plimbării, Lucas a găsit un tei foarte mare, cu frunzele albicioase pe spate,  cu o scorbură foarte mare la bază. Înăuntru se aflau nisip uscat și așternu turi pe care se poate dormi cînd plouă și o chisea. Acolo Lucas nu duce ni ciodată lipsă de numere pe care să le adune, să le înmulțească și...
Written in RO by Cătălin Pavel

Residence

Apartamentul 11  COPILUL  Pe acel copil, priviți-l bine.  În fiecare vară, acel copil are cu un an mai mult.  În fiecare vară, părul lui castaniu capătă în lumina soarelui o delicată  nuanță arămie, cu reflexe deschise. În fiecare vară, dimineața, umflă cauciu curile bmx-ului și pedalează în interiorul ansamblului rezidențial  Residence, de-a lungul gardului de piatră, în spatele căruia se ascunde și ur mărește pe furiș copiii de vârsta lui care bat mingea pe terenul bătătorit. Se  aud urlete și vorbe urâte de tot felul. Vorbe urâte pe care copilul nu le-a  spus niciodată.  Ansamblul Residenc...
Translated from IT to RO by Nicoleta Iolanda Rus
Written in IT by Maurizio Amendola