View Colofon
Original text "Manoeuvre" written in NL by Simone Atangana Bekono,
Other translations
Published in edition #1 2017-2019

Manevră

Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Simone Atangana Bekono

E sfârșit de ianuarie, într-o sâmbătă, la un an după ce ai lăsat fierbătorul de  orez la ea. Torni cafeaua-n două căni și scoți feliile de pâine din prăjitor.  Borcanul cu zahăr e pus pe penultimul raft din dulăpiorul de deasupra ara gazului. Când te întinzi după el, umărul tău face un zgomot dezgustător.  Ea își ridică privirea din telefonul de pe masă, de lângă ochelarii ei. Pui bor canul cu zahăr pe masă, te scuzi și te duci să plângi la toaletă. Pe măsură ce  expiri ușor, sughițul e aproape imperceptibil. Abia un ecou dacă se mai  aude. Un secret pe care-l împărtășești calendarului de pe ușă.  
Te speli pe față și îți tamponezi obrajii cu grijă, cu prosopelul care  atârnă lângă chiuvetă. Ochelarii îți vor masca petele roșii de sub ochi. Când  ești gata, te-ntorci în bucătărie și așezi pe masă restul micului dejun. Îi pro miți că o duci la autogară. Mai are o oră de stat înainte să trebuiască s-o ia  spre casă. A fost drăguț să mai povestiți. Tu, în afară de umeri, ești toată  numai linii ascuțite și curbe line dacă e să te așezi în fața ei. Încheieturile  mâinilor ei sunt mai subțiri, bărbia mai pronunțată. Te întrebi dacă și ea  observă anumite lucruri la tine. Pomeții tăi, de exemplu, șoldurile care s-au  împlinit acum pe deplin. 
Acum un an ai golit jumătate din sufrageria apartamentului pe care-l îm părțeați. După ce ai împachetat perdelele, din dormitorul tău s-a răspândit  mirosul de clor până pe casa scării. Ai plecat fără televizor și fără fierbătorul  de orez. Fierbătorul urma să-l iei mai încolo.  
În holișorul casei anti-squat pe care o împărțiserăți timp de un an,  țineai strâns în mâini o cutie cu veselă. Degetele-ți zvâcneau de durere,  frânte de la cărat, demontat și curățat. În cutie aveai ultimele chestii pe care  urma să le încarci în mașină: boluri de supă, căni de ceai verzi cu bordură  aurită, prosoape de bucătărie și, bine-nțeles, ceainicul gri, japonez. Ai  simțit cum sângele de la o tăietură mică la unul din degete se amesteca în  stratul de praf de pe cutia din carton. Ți-ai frecat buricul degetului încoace  și-ncolo până când bucățica de carton de care îl apăsai s-a udat, până când  mișcarea a devenit tot mai anevoioasă, până când ai simțit că tăietura, din  cauza fricțiunii și a mizeriei, a început să te ardă. Ea stătea în pragul ușii de  la sufragerie. Posterul care atârnase pe peretele din spatele ei era acum rulat  într-un geamantan în spatele mașinii, probabil turtit deja de celelalte catra fuse pe care le-ai luat cu tine.  
Intenționai să-ți iei un rămas-bun ferm de la casă, de la ea, de la mocheta  din sufragerie pe care stătuserăți cu o seară înainte și care, în țesăturile ei,  absorbise ca pe o sevă groasă dorința de a o săruta pe gură. Dorința aceea: li picioasă, dulce și acum invizibilă. Dar asta a fost ieri. Acum miroseai urât și  nu reușeai să-ți găsești cuvintele potrivite pentru a spune ceea ce voiai să spui. Așa că a profitat ea de ocazie, ți-a spus pa ca și când ai fi urmat să te în torci, după care a deschis ușa pentru tine.  
- Sunt așa mândră de tine, ți-a spus, iar tu ai avut impresia că râde  de tine, cu zâmbetul acela pe care-ți luase luni întregi să-l descifrezi, până ai  înțeles că ce spunea era bine intenționat. 
Deci îi promiți că o duci la autogară. De câte ori n-ai trecut de-a lungul  maidanelor de la marginea satului tău, a câmpurilor și-a serelor de vinete,  de-a lungul grămezilor de bălegar de lângă grajdurile de vaci și a carelor ale gorice aproape terminate de pe terenul fermei cu salon de înfrumusețare  într-o șură alipită. Înainte nu puteai suferi priveliștea care ți se derula în  fața ochilor prin geamul autobuzului. Acum o privești și încerci să vezi în  ea o estetică despre care știi din prima că nu va proveni decât dintr-o nostal gie după niște vremuri de care nu te poți desprinde, o estetică a cărei senza ție de scufundare se mai resimte încă și acum. Parchezi mașina ceva mai  departe de centru ca să vă mai puteți plimba puțin prin sat. Treceți prin  centrul comercial debilitat, un cimitir de plăcuțe cu „De vânzare” și vitrine  goale. Criza i-a terminat până și pe cei cu chioșcul de cartofi prăjiți de la  care mâncați sendvișuri cu crochete după școală. Îți amintești ce temătoare  și cât de închisă în tine erai pe vremea aia. Momentul acesta reprezintă dis trugerea noului sine pe care îl construiseși cu greu în ultimii ani. Ești con știentă de năruirea sa, ceea ce-ți pricinuiește o senzație neplăcută,  persistentă în stomac. Dar undeva în adâncul sufletului știi și tu că noul  sine există cu un scop mai complex decât doar ca să repare lucrurile care  mergeau prost în trecut. E depășită ideea că suferința este crucială pentru  mântuire. Ăsta a fost literalmente, cuvânt cu cuvânt, sloganul lecției nu mărul unu din cartea de auto-ajutor care zace-n bibliotecă, citită până la  refuz. „E depășită ideea că suferința este crucială pentru mântuire” – Iisus  plângând pe cruce la pagina șapte, simbolul șarpelui care-și înghite coada  undeva mai departe în carte. 
Burnița cade peste capetele voastre, vă rămâne-n păr ca un văl gri.  Haina ei e gri, din lână, îi vine până la gambe și e la modă. Ai și tu o haină în  genul acesta. Și cerceii ei îți sar în ochi. Sunt mici și din aur. Ea arată cu un  deget înmănușat spre încheietura mâinii tale. O brățară de aur. 
- Frumoasă, zice ea, iar tu te gândești, la naiba. Asta e atât de tipic,  îți zici. Te gândești, pur și simplu s-a transformat în femeie. Și tu la fel, și nu  mai semănați întru nimic cu copilele care erați odată; atât de temătoare,  atât de fenomenale și atât de copleșitor de singure, deși descrierea încă mai  corespunde exact. Șoldurile voastre care preiau unul din ritmul celuilalt în timpul mersului, discuțiile care se transformă-n fraze standard învechite.  Acum par stângace și nesincere, dar fac parte din voi la fel de mult ca și co loanele voastre vertebrale. Sub stratul de piele frământată, lovită, dezmier dată, încă se mai află scheletul unei copile blajine, care se străduiește să pară  dură, de parcă dintotdeauna fuseseși disproporționată. Pur și simplu nu poți accepta faptul că ești și că mereu trebuie să fii singura care vede cum  stă treaba, cât de grav e și cât de greu te apasă asta. Chiar și acum, după ce a  căpătat din nou viață, după punctul culminant și moartea aceea dureroasă  și goală a prieteniei voastre, simți că dragostea pentru ea ți s-a înfășurat pe  corp ca o eczemă pe care o zgândăreai când erai mică și care s-a vindecat  apoi ca o cicatrice. O piele nouă, subțire și întinsă.  
Poate că ea fusese prima ta dragoste. Nah, nu e chiar așa simplu. În toată  povestea asta era totuși vorba despre prietenie, nu? Momentul acesta, tu cu  valiza ei și ea arătând spre clopotul de biserică renovat, rezumă exact ceea ce  înseamnă relația voastră. Iubirea romantică nu este termenul potrivit. Ceea  ce vă unește sunt amintirile acumulate, două suprapuneri de întâmplări și  ritualuri împărțite, care după repetări multiple au început să capete o în semnătate din ce în ce mai mare, să se amplifice, să fie despuiate de context,  motiv pentru care s-au transformat nu numai într-o dovadă a relației voas tre, ci încet dar sigur au extins tot cadrul prieteniei voastre până când n-a  mai putut fi înțeleasă decât prin ritualurile respective. Plimbarea asta con firmă ritualurile și face fiecare mișcare recognoscibilă, de aceea în povestea  asta nu e vorba de iubire romantică. De aceea renunți la ritual și îi dai o îm brățișare stânjenitoare când ajungeți la autogară și nu aștepți să-i faci cu  mâna ci te îndepărtezi înainte ca autobuzul măcar să fi ajuns. Drumul cu  mașina spre casă e un gong care reverberează într-o încăpere goală. Opritul  motorului, momentul recunoașterii. Pui haina-n cuier, cheile-n sertar.  Gresia și picioarele tale goale. Durează o eternitate până reușești să deschizi  robinetul să-ți umpli un pahar cu apă. Mâna stângă te furnică de parcă nu  ți-ar circula deloc sângele prin ea. Pui vasele-n dulap. Dai blugii jos, tragi  pantalonii de trening pe tine. Mâna dreaptă desfăcută, mâna stângă cău tând sprijin de perete. Stând într-o rână pe canapea, îți bagi mâinile-ntre  picioare, ca-ntr-o poziție inversă de rugăciune. Visezi la ritmul unei limbi  de care ai fost înconjurată ceva vreme dar pe care n-o mai știi, la un orar în cărcat cu zboruri întârziate, piste de decolare cu gropi adânci când aterizezi  într-un oraș care urmează a fi decis. Visul miroase a slănină de porc în apar tamentul din Osdorp, în seara de dinainte să-ți împachetezi viața și să o lași  pe ea în urmă. Câteva ore mai târziu, când te trezești, în primele minute  nu-ți mai amintești ce s-a întâmplat mai devreme, ceea ce e plăcut, e ca și  când ai fi o altă persoană, într-o altă situație, cu mai multe interese perso nale și cu mai multe hobby-uri în cv. Pe urmă te ridici în picioare și te uiți  în oglinda de la baie.  

De ce-ai căutat-o după ce te-ai mutat? Pentru un fierbător de orez?  Și de ce te-ai îmbătat așa de tare încât să nu te poți mișca timp de un sfert de  oră, încât să zaci lungită pe șoseaua udă de pe Meer en Vaart, din Osdorp,  după ce ai dat o tură până la non-stop pentru țigări? Vocea ei s-a auzit așa  departe, de parcă ar fi stat după un zid, sufocându-se. Știai că bărbații care  beau bere lângă ușa non-stopului ți se puteau uita pe sub rochie la chiloți,  dar nu conta asta. Dalele strâmbe de pe stradă îți înțepau fundul, gambele,  omoplații, capul. Hainele absorbiseră apa jegoasă de pe jos. Ți-ai îndreptat  privirea spre norii care reflectau luminile din centrul orașului. Dogoarea  aceea neplăcută, portocalie, chimică pe care o lăsa Amsterdamul în văzduh. - Mai ții minte? 
Drumul înapoi spre apartament? A vomitat în tufișurile de lângă  stația de tramvai, duhnea a vin acru și a cartofi prăjiți și s-a agățat strâns de  tine. Nu prea era bine așa, este? Trebuia să rămâi cu ea. Nu vrea să fii supă rată pe ea. 
Pe urmă v-ați așezat față în față pe canapeaua aia mică din aparta ment și-ați plâns amândouă și tu i-ai reproșat așa și pe dincolo și același  lucru a făcut și ea. 
Te-ai uitat la cum se spăla pe dinți și cum încerca să-și îndepărteze ri melul de pe gene cu o dischetă demachiantă umezită. Dungi mari, groase,  negre pe obrajii ei, de la colțul ochilor până la tâmple. Fața îi era departe de  a fi curată când a aruncat discheta la gunoi. A rânjit. Tu tremurai pe pi cioare și cu corpul greu sprijinit de tocul ușii ai spus:  
- Vreau să mă bag în pat acum, iar ea parcă o clipă… 
- Mi-e rău acum. 
Tăcere.  
 - Eu n-am somn. 
Erai atât de furioasă încât părea să-ți fi răbufnit din coșul pieptului.  Linia melodică a unui cântec care se tot repeta, dar oare de unde ți-o fi  venit? Aparent, îl cântai cu voce tare. Ea a râs din nou, s-a întors în pat cu  fața la tine, iar tu, tu nu știi - ce anume te apucase să zici asta?  
Ca un material de film rămas în plus, lucrurile astea trebuiau să vă dea o  idee despre cum s-ar fi putut desfășura scena. Dar scena decurge după cum  urmează: brațele tale cărnoase și buzele uscate pe care voiai să ți le lipești de  gâtul ei, se văd în oglindă cu claritate. O femeie făcută din acțiuni auto mate, fără loc de improvizație.  
Îndrepți la loc toată mobila și arunci în chiuvetă restul de vin alb de aseară.  Pe calendarul de pe fața de masă s-a scurs puțină ceară de la lumânare. Cel  mai probabil de când ai suflat în ea să o stingi.

More by Cătălina Oșlobanu

Declarație de dependență

Am întâlnit de curînd la un grătar pe cineva care tocmai născuse. Grătarul  a fost prima ei ieșire. A recunoscut, cu bebelușul în brațe, că devenise atât  de dependentă. A făcut o față dezamăgită în timp ce a rostit cuvântul și a  spus-o ca și când și-ar fi recunoscut o greșeală.   Părea să considere dependența o formă de eșec.  La fel ca noi toți, cred.  Dependența e de obicei asociată cu ceva vulnerabil și neatrăgător,  urât aproape. Prin independență înțelegem tocmai ceva puternic, ceva  atrăgător, un obiectiv. Un cal sălbatic alergând pe plajă. Dependența mă  duce cu gândul la Trainspottin...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Rebekka de Wit

Chiar și dacă n-apuci să vezi decât o picătură

The white cracker who wrote the national anthem knew what he was doing.  He set the word “free” to a note so high nobody can reach it.   That was deliberate.  Angels in America (Tony Kushner) Eram cu tata pe drum spre aeroport. Urma să merg în America pentru o  lună iar tata a ținut morțiș să-mă conducă.  Mergeam în Charleston, un orășel pe coasta Carolinei de Sud. Tata  m-a întrebat cum arăta orășelul iar eu abia atunci mi-am dat seama că nu  căutasem pe Google nicio poză cu el.  Nu știam decât că avusese loc un schimb de focuri acolo, în subsolul  unei biserici albe. Adică asta înseamnă: c...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Rebekka de Wit

Punct de evadare

Este vorba despre un bărbat care nu vrea să rătăcească drumul spre casă. E  făcut din aluat de pâine. Bărbatul pornește la drum. La fiecare câțiva  metri, bărbatul mai culege câte o firimitură din el însuși și o lasă să cadă.  Mai întâi, își culege o mână. După aceea, urechile și nasul. Pe urmă își  culege o gaură în burtă. În următoarea imagine, vedem prin gaura omului. În gaură se vede în depărtare o căsuță mică. În spatele geamului, o femeie în  vârstă stă la masă. Femeia frământă un bulgăre de aluat. Muzică emoțio nantă sfârșit.   Este vorba despre cineva care este fericit, dar nu atât de ...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Maud Vanhauwaert

Jurnalul unei ultime zile

‘I suppose, I said, it is one definition of love,   the belief in something that only the two of you can see.’  – Rachel Cusk, Outline Pentru a nu știu câta oară, nu mă lasă să-mi scot din rucsac harta cu insula. - O să arătăm fix ca niște turiste, zice ea.   - Păi și nu turiste suntem? o-ntreb eu.  Nu-mi răspunde, dar se uită la ecranul telefonului cu sprâncenele  adunate. Cineva îi recomandase o aplicație cu care puteai downloada hăr țile unei anumite regiuni ca să le poți folosi offline. Pentru că urmărim pe  ecranul telefonului săgețica verde care de fiecare dată se deplasează când   pop...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Lotte Lentes

Soarele, când coboară (fragment)

I  În dimineața zilei de 11 iulie 1978, un camion încărcat cu propan lichid por nește în direcția Barcelonei. Camionul provine dintr-un sat mic din  Catalonia și la volan este un șofer cu mustață deasă pe mijlocul chipului  lucios. Acesta conduce același camion pentru aceeași companie de 20 de  ani și cunoaște rețeaua rutieră a Spaniei pe de rost. Pentru a ocoli autostră zile cu plată, alege mereu drumurile lăturalnice.   Rezervoarele de gaz nu sunt făcute să stea mult în soare. Darămite  un rezervor uriaș încărcat cu 25 de tone de propan, când de fapt doar nouă sprezece tone sunt permise. Poa...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Joost Oomen

Zece degete în depărtare

DEGETUL MARE   Chiar dacă stai la etajul doișpe, tot se aude zgomotul de pe șantier. Speli  vasele. Te-ai rostogolit din pat, ți-ai tras boxerii pe tine și, în sânii goi și fără  șosete, te-ai apucat de spălat vasele. Pentru că n-a venit imediat apa caldă la  robinet, ai uitat să dai drumul la apă rece, așa că apa e acum clocotită și te  frige la mâini. Când le scoți de sub apă, mâinile ți se fac roșii ca focul. Tot blatul e plin cu vase soioase. În bucătărie, chiar și pe jos sunt oale, tăvi  din sticlă și teancuri de farfuriuțe cu brânză de vaci întărită pe margine.  Podeaua bucătăriei nu e a...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Joost Oomen

Când minciunile se înmulțesc ca ciupercile după ploaie

Extras din: Întreabă fulgerul, Editura Polis, 2015 N-a fost intenția mea să scot o nouă modă. Dar s-a întâmplat pur și simplu. Am povestit la școală despre accident și așa a pornit toată chestia.  Așa eram de sătul de examene încât mereu mă trezeam prea târziu, deși îmi  propuneam mereu să mai răsfoiesc o dată cu atenție tot ce încă n-apucasem  să învăț. După bipuitul exasperant de la alarma mamei care mergea la servi ciu mult mai devreme, mă lua iar somnul mereu și adormeam adânc. Atât  de adânc încât abia mai auzeam deșteptătorul meu. Tata venea atunci exact  la timp să mă scoată din culcu...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Carmien Michels

Bubblegum Blues

23 de euro și 40 de cenți. Suma este afișată în cifre de un verde brotac pe  ecranul casei de marcat, lângă ghișeu. Mâini palide, ridate pun monezi gal bene și maronii în sertăraș, prudent, una câte una, lângă o bancnotă de do uăzeci de euro. Imediat după aceea, scrâș, aceleași mâini închid fermoarul  portmoneului din piele în timp ce vocea aferentă, de femeie, face zgomote  liniștitoare.  - Gata, gata că primești și tu un bilețel, îi șoptește doamna câinelui,  care, la fel ca și ea, rămâne în afara cadrului.  Atunci când sertărașul alunecă înapoi spre ea, monezile au dispărut  și-n el sunt do...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Carmien Michels

Eu nu mai locuiesc în casă, dar casa încă mai locuiește în mine

„Descrie-mi drumul pe care-l făceai de la ușa casei părintești până la patul în care dormeai când erai copil.” Asta e întrebarea pe care le-am pus-o oamenilor care dintr-un motiv sau altul și-au pierdut casa părintească. M-am inspirat din cinci povești deosebite ale unor oameni pe care i-am modelat în personaje. Am creat un spațiu mental în care cele cinci personaje hoinăresc și, visând, se întorc din nou acasă. Vis Marleen Visul acesta se bazează pe discuția avută cu o femeie în a cărei casă s-a produs un incendiu din cauza căruia totul s-a acoperit de un strat de funingine. Mi-a spus că îna...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Maud Vanhauwaert

Sens unic

Am uitat să pun vederea la poștă, mi-am amintit în timp ce vărsam o fleașcă albastru-negricioasă în tufișul de lângă cortul de concert. Fetei necunoscute care mi-a ținut coada i-am mulțumit într-o portugheză care părea de-o mie de ori mai fluentă decât atunci când eram trează. M-a întrebat dacă mă descurc de acum. Mi-am ridicat degetul mare în sus. Nu după mult timp, iar stăteam aplecată peste tufișuri. Lisabona era capătul de linie inevitabil al unei veri imbatabile, în care am țopăit de la un festival la altul. Acasă nu mai fusesem de când ne-a dat mama afară pe mine și pe frații mei. Când r...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Carmien Michels

Cum vom rămâne mai puțini

1. În sufrageria lor, lângă un calendar, nota de plată dintr-un restaurant în care au decis să rămână împreună și câteva poze, e agățată o listă cu toate animalele și plantele amenințate cu dispariția. Respectiv, 3.070 și 2.655. Are lista de când avea treișpe ani și din lipsa stickerelor, ea a lipit atunci plasturi în dreptul animalelor pe care-și dorea cel mai mult să le vadă.  El credea că e o amintire din tinerețea ei și nu s-a gândit niciodată la posibilitatea de a pleca împreună în căutarea animalelor și a plantelor amenințate cu dispariția.  Când mai apărea vreun animal nou pe listă, vor...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Rebekka de Wit

Tatăl nostru

Întregul corp al fratelui meu vitreg s-a modelat după nepăsarea lui. Picioarele, ușor curbate și băgate-n niște blugi șterși, se termină cu tălpi pe care în timpul mersului abia și le ridică de jos, motiv pentru care prezența lui vine mereu la pachet cu un zgomot de picioare târâite. Partea de sus a corpului îi seamănă cu o ruladă de înghețată fleșcăită, așezată pe mijlocul lui. Are umerii adunați și brațe deșirate pe care nu le ridică decât dacă e absolut necesar. Dar ceea ce-mi iese în evidență prima dată atunci când apare în ușa locuinței lui de familie, sunt sprâncenele și colțurile gurii....
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Lotte Lentes

Cathedra sau cum se face frișca

Sunt oameni care nu visează când zboară. Se afundă în scaunul lor din piele, își trag pătura din lână aproape până sub bărbie, își pun căștile pe cap și lasă zgomotul de fond al unui film cu Eddie Murphy să le inunde urechile în surdină. Ba mai și dorm, dar nimic nu produce imagini în ei. Nici măcar o singură experiență miraculoasă, visată, nu-și găsește drumul spre creier (care, captiv în mințile lor, se mișcă ultrarapid, o dată cu avionul). Somnul lor e la fel de plat și de alungit ca partea superioară a norilor. Alții, dimpotrivă, visează mult și tumultuos în avioane. Se foiesc în somn, at...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Joost Oomen

Nec mergitur

Sufrageria era camera cel mai prost amenajată. Căminul era ponosit, masa stătea stingheră în fața ușilor glisante din sticlă, fără scaune, iar pereții zugrăviți în alb, în afara cuielor de care nu era agățat niciun tablou, erau goi. De fiecare dată când intra în sufragerie, se simțea de parcă ar fi pășit într-o sală de bal. De fapt, abia dacă apucase să stea în ea. Canapeaua pe care o luase cu ea din apartamentul din Den Bosch era pusă-n mijlocul camerei, fără perne, fără vreo cuvertură pe spătar. O cutie plină de eșarfe, cu o tavă pe ea, îi servea drept masă de salon. Când a anunțat că se va ...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Simone Atangana Bekono
More in RO

În ciuda primăverii

      Lumina puternică a unui tub de neon de proastă calitate o apasă pe Mariana Grujić în timp ce încearcă să-și spele praful de pe coapse. E încă mică și viața îi oferă alergări fără sens până la intrare, fiindcă nu trebuie să meargă pe asfalt, ci poate să-și târască adidașii vechi pe pământ și prin praf. Se gândește că până mai ieri a putut să sară elasticul „la coapse fără atins“, iar astăzi a sărutat-o prietenul cu limba, o limbă caldă și aspră care i-a umplut gura. „Viața se schimbă“, așa spune bunica, „viața se schimbă încontinuu și întotdeauna merge spre rău.“ Totuși, se gândește Maria...
Translated from SR to RO by Virginia Popovic
Written in SR by Ana Marija Grbic

Stația de epurare a apei

Se plimba încetișor încolo și încoace prin fața unui grup de barăci de șantier, frecându-și mâinile reci una de cealaltă. Doi cormorani planau ușor în depărtare, deasupra râului. După câteva minute, a început să se uite în jur și a verificat SMS-ul pe care îl primise cu o zi în urmă. „Buna, Petra, actiunea statia de epurare maine la opt. Intalnire in fața podului, in dreptul grupului de baraci A.“ L-a mai citit de trei ori înainte ca lumina afișajului să se stingă. Vechea stație de epurare și cea nouă, care își disputau gunoiul provenit din întregul oraș, erau plasate spate în spate pe o insul...
Translated from CZ to RO by Mircea Dan Duță
Written in CZ by Anna Háblová

Trilogia sexului rătăcitor

În fața porții lui tanti Nicoleta era multă lume venită să-l petreacă pe nea Titi pe ultimul drum, care nea Titi, chiar dacă le avea el cu băutura, era om de nădejde, om de veselie, mare necaz pe nevastă-sa, oameni tineri, nu știi niciodată ce-ți aduce Dumnezeu, dar uite că a avut nevastă-sa grijă de el, toată ziua îi ținea compresă rece pe frunte, și l-a dus la toți doctorii, și uite și-acum, cu ce fală îl petrece, să vezi sicriul din ce lemn frumos, paltin pare-mi-se, și a pus femei de-au gătit pentru pomană timp de trei zile, și s-a dus la popa Cristea singură și i-a bătut în poartă, și l-a...
Written in RO by Cristina Vremes

Sincer să fiu, draga mea, mă doare-n cot

Marek mă prăvălește pe pat, iar ceea ce îi străbate chipul, în combinație cu felul cum mă strânge în brațe, îmi provoacă pierderea completă a simțului orientării, de parcă în clipa aceea patul nostru ar fi fost o avalanșă în adâncul căreia, cufundată și prăbușindu-mă prin forța pasiunii lui, nu mai înțelegeam ce înseamnă sus și ce înseamnă jos. Dar toate acestea, strânsul în brațe și expresia de pe chipul lui, durează cel mult o clipă; în momentul următor, mă extrage din avalanșa aceea și, deși rămân în poziție orizontală, acum este suspect de clar ce înseamnă sus și ce înseamnă jos. Și de-abi...
Translated from CZ to RO by Mircea Dan Duță
Written in CZ by Lucie Faulerová

Orașul străin

Amsterdamul era plin de culoare și capricios în pragul toamnei. Vremea se schimba clipă de clipă, soarele alterna cu ploaia într-un ciclu continuu, ce se repeta iar și iar, precum Ave Maria în timpul rugăciunilor care compun rozariul. Am stat sub un pod, așteptând ca una dintre scurtele furtuni să se oprească. Plănuisem o excursie cu bicicleta prin Amsterdam. Voiam să văd faimoasele poldere, canale de apă ce se încrucișează pe pajiștile de un verde intens, dominate de morile de vânt care-și întind palele precum brațele unor sperietori de pe câmp. Ar fi trebuit să fie prima mea călătorie în nou...
Translated from CZ to RO by Mircea Dan Duță
Written in CZ by Anna Háblová

Punct de evadare

Este vorba despre un bărbat care nu vrea să rătăcească drumul spre casă. E  făcut din aluat de pâine. Bărbatul pornește la drum. La fiecare câțiva  metri, bărbatul mai culege câte o firimitură din el însuși și o lasă să cadă.  Mai întâi, își culege o mână. După aceea, urechile și nasul. Pe urmă își  culege o gaură în burtă. În următoarea imagine, vedem prin gaura omului. În gaură se vede în depărtare o căsuță mică. În spatele geamului, o femeie în  vârstă stă la masă. Femeia frământă un bulgăre de aluat. Muzică emoțio nantă sfârșit.   Este vorba despre cineva care este fericit, dar nu atât de ...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Maud Vanhauwaert