View Colofon
Original text "Sinossi" written in IT by Arianna Giorgia Bonazzi,
Other translations
Published in edition #2 2019-2023

Rezumat

Translated from IT to RO by Elena Damaschin
Written in IT by Arianna Giorgia Bonazzi

Povestirea pe care am început s-o scriu ar putea deveni fie un fragment dintr-o antologie de povestiri scurte – concentrate pe diferite personaje legate între ele –, fie un fragment dintr-un roman de tipul young adult.

Suntem în viitorul apropiat şi într-un chat de părinţi îngrijoraţi explodează alarmisme şi scandaluri, creând un lanţ într-o comunitate restrânsă, în aparenţă atentă şi corectă, dar în realitate verde de invidie şi individualisme. Apare evidentă – între timp ce se dezleagă discuţii, minciuni, atitudini şi afirmaţii de mici puteri meschine – neînţelegerea totală a vieţii emoționale a copiilor din partea părinţilor, de asemenea eşecul vădit al încercării de a-i salva, deoarece tot acel control are drept efect pierderea încrederii reciproce şi deteriorarea legăturii cu ei.

Totul, într-o lume viitoare unde aceşti copii, pentru a se bucura de libertatea de odinioară, se refugiază în lumi virtuale creative sau luptătoare, mult mai reale decât jocurile video de azi, şi din care adulţii nu înţeleg nimic.


Extras


Edna intră în baie cu pad-ul înfăşurat în prosop, îşi udă părul foarte puțin, fără să se săpunească, apoi lăsă apa deschisă, aranjă electrozii pe cap şi se aşeză pe marginea căzii să vorbească pe chat. Picături mici cădeau pe pad-ul impermeabil.

Era un mesaj de la Orlando: Mâine Lea face chef la coafeză. Te duci?

De câţiva ani încoace, băieţii erau invitaţi şi la chefurile unde fetele se dădeau cu ojă, pentru a evita stereotipuri de gen.

Nu știu, am un casting de rahat. Ţi-arăt ceva.

Edna desfăşură electrozii fucsia conectaţi la pad, îi lipi de cap şi își descărcă visele din acea noapte direct pe Starcraft. Salvă visul pe planeta Somn. Îl privi încă o dată: casa ei se afla în vârful lumii şi de la ferestre erau vizibile monumente antice generice, sub formă de ruine situate în neant. Ea ieşea şi traversa diferite peisaje, asemănătoare cu nivelele unui videogame, până se regăsea în casa ei adevărată. După care mergea pe terasă şi o mână invizibilă o înşfăca şi o ducea în cer. Nu se auzea niciun zgomot, dar conştiinţa sa simţea că un zeu o scana şi rămânea mulţumit de ceea ce vedea. Astfel, îi transmise o senzație de pace, într-o linişte zumzăitoare, apoi o puse pe pământ. Aici videoul se întrerupea.

Edna împărtăși visul cu Orlando. El îl privi în dublă viteză şi comentă doar, cu vocabularul sec: Grozav. Şi apoi: Îmi împrumuţi sabia ta stelară anticeaţă cosmică?

Da, te aştept pe Steaua Pitică.

Edna programă electrozii din „Ieşire“ în I“, închise ochii şi se pregăti pentru o altă dimensiune.

Avatarurile copiilor își făcură apariția, mai întâi Or, apoi Ed, pe o planetă albastră şi caldă, înfăşuraţi în învelişuri termorezistente. Ea ridică braţul pentru a deschide o perdea impalpabilă, dădu clic cu degetul pe casca care el i-o împrumutase după-amiază şi o îmbracă. Ştiau că e cald, dar nu puteau să simtă asta pe piele, pentru că nu activaseră modul „Temperatură“.

Să construim o casă.

Okay.

Aleseră, tot din meniul în formă de perdea care se desfăcea cu manual, cărămizi care erau cuburi transparente pline de apă şi peştişori. Şi alte cărămizi de gelatină verde. Începură să construiască terase, terase încastrate una peste alta, cu vedere peste o landă pustie şi albastră. Mutau blocurile de construcţie cu vârful degetelor care le păreau tridimensionale dar nu simţeau greutatea lor, şi totuşi vedeau picături mici de sudoare care se formau pe mâinile goale. Toate planetele lor aveau diferite atmosfere: se numeau nebunosferă, porcosferă, ratatosferă, scrotosferă.

Când micul palat descoperit fu terminat, adăugară animale care păreau câini cu trompă, pe care Orlando îi visase odată și îi descărcase din creierul său, apoi nişte plante violete şi argintii pe care le luară din cloudul Visurilor Comune.

Ed şi Or nu se jucau niciodată în modul „Supravieţuire“, ci mereu „Creativ“, deoarece nu voiau să ajungă ca monştri sau calamităţi naturale să-i ucidă sau să devasteze planete: exista deja controlul periodic din partea părinţilor, care se conectau la dispozitivele lor ca să introducă blocaje, să controleze cronologii, să descarce chaturi şi să vagabondeze prin lumi. Dacă ar fi descoperit acele planete ale copiilor, le-ar fi analizat cu ajutorul psihologului. Dacă ar fi descoperit cu care colegi de clasă se întâlneau în acele lumi, ar fi notat în Registrul Electronic Emoțional şi ar fi vorbit pe chat cu specialişti. Când aveau loc acele controale, copiii salvau toate amintirile, visele şi locurile inventate pe discul de memorie a unui prieten, încercând să lase pe pad doar căsuţe sărăcăcioase, pentru a-și deruta părinții.

Avatarurilor Ed şi Or le era foame. Deschiseră un portal către alt sistem solar, unde-și ţineau rezervele de cereale astrale. Activaseră simultan modulul „Papile“. Se pregătiră să simtă în gură gustul acela savuros de crenvurșt vegan amestecat cu îngheţată de scorţişoară, tipic felurilor inventate de doi copii bogaţi care-și amestecau gusturile potolite de educaţie. Între dinţi, senzaţia era de polistiren, sau mai degrabă de cărămiduțe pentru construcţie făcute din porumb.

Văzută din afară, acum, Edna, aşezată pe marginea căzii, cu pad-ul pus în poală, cu electrozii fluo pe tâmple, ochii închişi și părul ud pe jumătate, mişcă braţele pentru a prinde şi a vărsa cereale într-un castron invizibil. În acel moment, mama sa bătu la uşă. O dată, de două ori. Ednei îi era prea poftă să mănânce chestia ceea care nu se afla în Planul Dietetic şi care nu ar fi îngrăşat-o, nici n-ar fi poluat-o, nici nu i-ar fi provocat crize alergice. Deodată, percepu bătăile acelea îndepărtate care se adăugau la gălăgia surdă a universului – parcă a unei continue vâjâieli de aşchii de praf zburând la viteză supersonică prin aer.

„Mama!“ urlă ea și scăpă castronul, care căzu lent, deoarece masa planetei albastre făcea ca totul să fie uşor. Căzând, scoase un zgomot metalic, ca de gheaţa spartă. Edna desfăşură perdeaua cu ambele braţe subţiri, selectă „Ieşi“, „Confirmă“, și astfel reluă contactul cu corpul său adevărat. Descleştând mâna, îşi smulse căştile, acoperi pad-ul cu rufe murdare şi porni foehnul. Mama sa urla. „Edna, Edna, totulbine! Totulbine! Totulbine!“

Părea o exclamaţie, nu o întrebare.

Edna se privi în oglindă, între timp ce apa îi brăzda faţa. Pe Starcraft era mai frumoasă, fără alunița albastră de lângă buză.

Acel totulbine, totulbine continua dincolo de uşă, ca o gălăgie cosmică. Edna încercă zâmbetul ca scos dintr-o reclamă pentru familiile formate din părinți de același sex. Avea dinţii gălbui şi îi era poftă de cereale astrale.

More by Elena Damaschin

Ierihon

[...] I Ferma, aşa o numeau, se ridica solitară pe un povârniş în vârful unei coline joase. Era o căsuţă de două etaje, o construcţie din lemn, rectangulară, îngustă şi lungă. De la fereastra mare de la etajul de sus, aşezat într-un balansoar pe coridor, Jens contempla câmpurile care se întindeau dincolo de râu. Ochii săi negri mici nu încetau să se mişte, controlau orizontul învăluit în întuneric, atenţi la orice detaliu suspect. Elia şi Natan erau aşezaţi lângă el, jucându-se cu maşinuţe ruginite. Se auzeau sunetele nopţii – insectele, foşnetul frunzelor, ultimele mugete din grajd – şi s...
Translated from IT to RO by Elena Damaschin
Written in IT by Fabrizio Allione

Dicţionarul Deţinutului

Dicţionarul Deţinutului cuprinde vocile şi istoriile oamenilor închişi în închisoarea din Torino, Centrul de Detenţie „Lorusso e Cotugno“, secţia V din Pavilionul C, destinată „deţinuţilor protejaţi”. Porneşte de la un laborator de scriere condus în penitenciar pe parcursul a doi ani. Cu toţii ştim ce înseamnă „casă“, „iarnă“, „dragoste“, semnificaţia lor e absolută. Dar, în închisoare, semnificaţia cuvintelor se schimbă şi această schimbare provine dintr-un spaţiu: înăuntru există doar înăuntru, iar cuvintele devin preistorice. Ca şi cum ar fi oprite într-un timp primordial. Doar în aceste c...
Translated from IT to RO by Elena Damaschin
Written in IT by Sara Micello

Urșii panda din Ueno

De când se născuseră copiii, sau poate de când mă înscrisesem pe rețelele de socializare, sau poate de când lucrul mă constrângea să comunic în mod clar şi atrăgător, să fac deci referire la lucruri cunoscute, în loc să le inventez, îmi împărţeam timpul în timp adevărat, adică în care puteam să mă povestesc în limba mea adevărată, şi în timp fals, adică în care trebuia să vorbesc pe categorii, încadrată în registre, sau să emulez atitudini. Citeam în romane despre oameni tenaci şi plini de voință care se trezeau la patru dimineaţa, făceau duşuri reci şi la şase traversau deja oraşul înzăpezit...
Translated from IT to RO by Elena Damaschin
Written in IT by Arianna Giorgia Bonazzi

În drum spre casă

În timp ce se întorc maşina, lăsând oraşul în urmă, el încearcă să dezamorseze conflictul spunând că a fost una din acele situaţii imposibile, pe care el le numeşte „Ce-ai face dacă?“. Ea clatină din cap. — Situațiile de genul ăsta nu sunt punctul tău forte, comentează. — Ce vrei să spui? Mai mult decât atât ce naiba aş fi putut să fac? — Nu vorbi urât. Matteo repetă tot ce spui. Alice aruncă o privire peste umăr. Matteo e prăbuşit în scăunel. — Vrei să-mi spui ce am făcut rău? întreabă el după puţin timp. — Davide, îți ieșisei din minţi, începuseși să baţi cu pumnii în sticlă. Dacă nu...
Translated from IT to RO by Elena Damaschin
Written in IT by Fabrizio Allione

Fulgerări

Într-o culegere de eseuri cu titlul Zen în arta scrisului, Ray Bradbury scrie că, de la douăzeci şi patru la treizeci şi şase de ani, îşi petrecuse timpul punând pe hârtie liste de substantive. Lista arăta mai mult sau mai puţin aşa: „LACUL. NOAPTEA. GREIERII. PRĂPASTIA. PODUL. PARTERUL. TRAPA. COPILUL. MULŢIMEA. TRENUL NOCTURN. SIRENA CEŢURILOR. SECERA. CARNAVALUL. CARUSELUL. PITICUL. LABIRINTUL OGLINZILOR. SCHELETUL.“ Recent, mi s-a întâmplat ceva asemănător. Am trăit într-o familie care mi-a oferit o educaţie bună şi un mod potrivit de a relaţiona cu lumea, dar în ultimul timp mă gândesc...
Translated from IT to RO by Elena Damaschin
Written in IT by Sara Micello
More in RO

Hidro

– Nicăieri nu-i ca acasă, zice Saúl scoțându-și inelele pe rând.  Ivanka înaintează până în mijlocul cabinei și se oprește. O să mai aș tepte puțin. Îl urmărește mișcându-se pe lângă pat, mai repede, pentru ca  lumina roșiatică să-i estompeze corpolența iar respirația să se îndrepte către  freamătul oceanului. De fapt, a orchestrat o modalitate minuțioasă de a se  împrăştia prin încăpere în mici insule din sine însuși. S-a descălțat iute.  Sacoul cade, moale, pe cuier. Butonii auriți și papionul ajung pe noptieră.  Cu câtă atenție. Detaliile acestea o înconjoară.  – Ce ușurare că am scăpat de ...
Translated from ES to RO by Oana-Dana Balaş
Written in ES by Matías Candeira

Acasă

Moara, poteca aceea care ducea la râu, fântâna, caii, vacile și grâul. Gălețile sparte pline de roșii sângerii, borcanele închise ermetic cu legume murate pentru iarnă. Albia îngustă a râului Severski Don, care leagă toate câmpurile între ele, care trage Rusia spre Ucraina, care ține laolaltă harta țării, precum tighelește străbunicul meu Nikolai cojoacele cu ac și ață. Adierea în pânzele morilor de vânt, fetele comsomoliste în piața din centrul satului. Dansează. Se iau la braț, se sprijină reciproc, înclinându-și trupurile într-o parte și luându-și elan de pe sol, exact cât le trebuie. Moara...
Translated from NL to RO by Alexa Stoicescu
Written in NL by Lisa Weeda

Carioca

La început, Robert e singur pe canapea, în stânga petei pe care Sven o făcuse cu o cariocă roșie în urmă cu câteva luni. Mă întreabă ce mai fac, dacă sunt deschise farmaciile și magazinele, dacă am tot ce îmi trebuie, ce o să fac dacă se întâmplă ceva. Sunt bine. Sunt deschise. Am. N-o să se-ntâmple nimic. În fiecare zi, aceleași întrebări, în fiecare zi, aceleași răspunsuri. Aici nu se întâmplă nimic după ora cinci. Ideea lockdownului e să nu se întâmple nimic, aș vrea să adaug, dar știu că mai bine tac. Robert spune că i s-a făcut sete, se ridică să ia un pahar cu apă. Nu există mijloace de ...
Translated from SR to RO by Virginia Popovic
Written in SR by Jasna Dimitrijević

În drum spre casă

În timp ce se întorc maşina, lăsând oraşul în urmă, el încearcă să dezamorseze conflictul spunând că a fost una din acele situaţii imposibile, pe care el le numeşte „Ce-ai face dacă?“. Ea clatină din cap. — Situațiile de genul ăsta nu sunt punctul tău forte, comentează. — Ce vrei să spui? Mai mult decât atât ce naiba aş fi putut să fac? — Nu vorbi urât. Matteo repetă tot ce spui. Alice aruncă o privire peste umăr. Matteo e prăbuşit în scăunel. — Vrei să-mi spui ce am făcut rău? întreabă el după puţin timp. — Davide, îți ieșisei din minţi, începuseși să baţi cu pumnii în sticlă. Dacă nu...
Translated from IT to RO by Elena Damaschin
Written in IT by Fabrizio Allione

Revolta inversă

Viața lui cu Carmen Ottomanyi începuse foarte abrupt la sfîrșitul clasei a  unșpea. În ziua în care se hotărîse să plece din oraș, se dusese s-o caute pe  tipa înaltă dintr-o clasă alăturată, una Fahrida (ta-su era din Iran), care își  zicea însă Frida. Pleca din oraș pentru că avea convingerea că dacă pleci li mitările tale vor rămîne în urmă, o convingere absurdă, însă pe care dacă   nu ajungi niciodată s-o ai ești demn de milă. O găsise pe această Frida cu o  gașcă de fete, în spatele clădirii, fumînd și rîzînd. Se fuma încă pe-atunci,  chiar și în licee de snobi ca Suber-ul, sau mai ales a...
Written in RO by Cătălin Pavel

Toate fiarele de pe câmp

      Ca de obicei, în dimineața aceea se trezi cu foame. Măcănitul rațelor care survolau acoperișul răsună în pereții dormitorului, iar fetița se ridică din pat. Rațele ajunseseră la casa bunicii ei venind de departe, poate de pe alt continent, dând din aripi. De pe o zi pe alta renunțase să mai meargă la școală și fusese trimisă aici, la bunica, care locuia lângă un lac, la kilometri buni de satul cel mai apropiat. Nimănui nu-i păsa. Părinții voiau intimitate sau munceau acolo la oraș, nu e clar ce făceau. Neîndoielnic, însă, era tremuratul din stomacul ei din fiecare dimineață, și la fel la...
Translated from ES to RO by Silvia Alexandra Ștefan
Written in ES by Adriana Murad Konings