«Toda buena Barbie» es una novela sobre Vanja, una millennial que está a punto de cumplir treinta años y se da cuenta de que nada en su vida es como pensaba que sería. No se ha convertido en una artista famosa, sino que es guionista de telenovelas baratas, no tiene hijos, está soltera, sufre de ansiedad extrema y sus relaciones con su familia no son las mejores. Cuando su exnovia aparece en su puerta con un bebé, Vanja, a pesar de que Svetlana le rompió el corazón, la deja quedarse un tiempo. Esto la lleva a replantearse su vida. Dividida entre su deseo de hacer lo que le gusta y la necesidad de sobrevivir en el Belgrado actual, Vanja se da cuenta de que debe cambiar algo. De forma impulsiva, deja la telenovela que está escribiendo y, al mismo tiempo, su casero la desaloja de su piso para que se mude una pareja rusa que puede pagar un alquiler mucho más alto. Svetlana se marcha, abandonándola de nuevo, y Vanja se queda sola, sintiéndose de repente como la niña que era, incapaz de valerse por sí misma. Mientras hace las maletas, se derrama accidentalmente agua hirviendo sobre la pierna, provocándole una grave quemadura. Y entonces se pregunta: ¿fue realmente un accidente? Sin saber qué hacer, Vanja vuelve a vivir con su madre, en un pequeño pueblo a las afueras de Belgrado, donde todo aquello de lo que huyó la está esperando.

Literatura a život mají společného jmenovatele: příběh. Píšou se sedmdesátá léta a William „Mole Man“ Lyttle vykope v tunelu pod svým domem větu, která nezvratně ovlivní chod světa. „Naše životy už nám nepřipadají jako příběhy.“ Protagonistkou autofikčního románu je třiatřicetiletá Emma, která se snaží porozumět svým českým kořenům, vyrovnat se se smrtí matky a najít odpovědi na otázky okolo zmizení své partnerky. Historie okolo ní neplyne, naopak se hromadí a tříští. Mezi pozůstatky se katastroficky zvedá vodní hladina a sílí požáry. Emma se jimi prodírá ve snaze poodejít od lásky, ve které se vítězí a prohrává. V jejím vyprávění docházíme na konec společně či každý po svém, příběh zůstává. Stejně jako otázka, zda vyprávění může člověku pomoci vyrovnat se s tragickými událostmi.

„Micul dejun al campioanelor” este romanul de debut al lui Liu Zakrajšek, în care ne aventurăm, alături de protagonistă, în trei locuri locuri diferite, unde muncesc studenții: un cinematograf, un centru cultural și o librărie. Atunci când nu merge la cursuri sau nu lucrează, își petrece timpul într-o cameră mică și sufocantă din mansarda apartamentului pe care îl împarte cu Vesna, cea impulsivă și haotică, și cu Pia, cea organizată și serioasă. De-a lungul capitolelor, dinamica lor se construiește și se destramă, uneori mai dramatic, alteori mai subtil, toate acestea având loc pe fundalul unor crize existențiale mai ample trăite de generația tânără care urmează să intre pe piața muncii – de la precaritate și prețuri exagerate la locuințe până la o segregare socială tot mai accentuată, însingurare și probleme de sănătate mintală. Tinerii din roman, care ar trebui să se gândească la visele și viitorul lor, ajung să se preocupe în primul rând de cum să obțină bani pentru plata următoarei chirii. Romanul, al cărui titlu e împrumutat de la Kurt Vonnegut, este o satiră subtilă a vremurilor contemporane, de care avem neapărat nevoie. „Mă gândeam la Vesna. Dacă atunci când am cunoscut-o era cu adevărat nefericită. Probabil că da. Dar eu?” „Vreau să am o viață normală. Dacă te gândești bine, o viață normală e deja o mare realizare.” „Dacă vreți să declanșați o revoluție, este suficient să observați omul real din fața voastră și să reflectați puțin.”