Sunt o soră mai mare rea. În loc să o apăr pe ea, să-i dau sfaturi și să-i fiu un model, Azra trebuie să mă apere pe mine, să-mi dea sfaturi, să-mi fie model. Încă din copilărie e așa. Când mi-a venit menstruația, am fost îngrozită. Chiar dacă vorbiserăm la școală despre asta, nu mi-am imaginat cum arată de fapt când îți vine. Majorității colegelor mele nu le venise încă, iar pe cele cărora le venise îmi era rușine să le întreb câte ceva despre asta. Știu doar că, la câteva zile după ce mi-a venit prima oară, m-am gândit că Dumnezeu m-a pedepsit să am menstruație pentru că umblasem în sertarul ei cu tampoane, din baie. Pentru că am mințit-o că nu o făcusem, când m-a întrebat dacă îi deschisesem sertarul, pentru că am dat vina pe Azra, spunând că ea îi desfăcuse pachetul de tampoane.
Azra a trebuit să mă liniștească, să-mi zică că nu e pedeapsă divină și să-mi explice cum se folosesc tampoanele. Îmi amintesc că eram îngrozită de tot ceea ce ținea de menstruație. Câteva luni m-am gândit numai la cât de oribil va fi când, la optzeci și cinci de ani nu voi putea să-mi schimb singură tamponul, când cineva va trebui să mă ajute să fac și asta. Îmi făceam griji cu mai bine de șaptezeci de ani înainte să mi se întâmple așa ceva. Până când Azra mi-a explicat ce este menopauza. Nici până acum nu mi-e clar cum știa toate astea la opt ani. De atunci, măcar nu mai plâng de fiecare dată când îmi vine, dar tot nu-mi place să vorbesc despre menstruație. La noi acest cuvânt nu se rostea niciodată cu voce tare. Nici acum nu se rostește cu voce tare.
Mai ales în prezența bărbaților. Că mă doare burta, i-a explicat ea lui atunci când m-a întrebat de ce plâng, când mi-a venit menstruația pentru prima dată. Lui i-a fost clar ce înseamnă, nu a mai întrebat altceva. Îi este rușine să rostească cu voce tare cuvântul menstruație, dar nu și să răscolească prin gunoi și prin coșul cu rufe murdare și să-i amintească ei să ne învețe pe mine și pe Azra cum trebuie să ascundem tampoanele folosite la gunoi, cearșafurile pătate printre celelalte rufe, să nu se vadă, că el n-are chef să le vadă.
A mers atât de departe, încât, la ceva timp după ce mi-a venit menstruația, îmi mirosea degetele de fiecare dată când ieșeam din baie. Ca să vadă dacă, chipurile, m-am spălat pe mâini. Așa zicea. De asta nu îi era rușine. Dar să spună cu voce tare cuvântul menstruație îi era. Menstruație. Menstruație. Menstruație.
La liceu, colegele îmi povesteau cum tații lor le cumpără tampoane, cum le fac ceai când le doare burta. Nefiind atât de apropiată de tatăl meu așa cum erau ele de ai lor, încercam să disimulez adevărata situație. Ca întotdeauna. Tot de la colegele din liceu am aflat că există pastile pentru ameliorarea durerilor menstruale.
La noi și femeile vorbesc cifrat despre menstruație. Șoptesc între ele că le doare burta, pentru că le-a venit. Mi-a venit și mă dor toate, îi zice ei mătușa, îi zice ea mătușii. Acum se pare că sunt suficient de mare încât să mă includă și pe mine în discuțiile astea. Ea mă scoate atât de tare din sărite cu șoaptele și cu ipocrizia ei, încât uneori îmi vine să-i scot ochii. De vreun an sau doi a început să vorbească fără pic de rușine și chiar în mod vulgar de față cu mine și cu Azra despre cum o doare burta. Menstruație. Menstruație. Menstruație. I-am spus de multe ori că nu vreau să mai aud nimic despre asta. Păi, sunt și eu femeie, e normal ca femeile să vorbim între noi despre lucrurile astea, îmi explica ea. Ea unde fusese când Azra și cu mine voiam să stăm de vorbă cu ea? S-a trezit cam târziu. Acum nu poate să facă pe mama care se sacrifică. N-o să-i dau voie! Să se prefacă oricât vrea că a uitat tot. Și i se mai pare și amuzant când uită să arunce tamponul folosit la gunoi. Dacă îl lasă pe chiuvetă, nimeni nu țipă la ea că e murdară. Eu cu Azra mai și strângem după ea. Cine e mamă? Noi sau ea?
A uitat cum s-a purtat cu Azra când i-a venit prima menstruație. Când era îngrozită că îi venise prea devreme și cu greu i-a dat voie să-i folosească tampoanele, nu am intervenit deloc. Nici atunci nu m-am comportat ca o soră mai mare. Ar fi trebuit să am o reacție mai fermă, eram suficient de mare. În plus, era vorba de Azra. Azra. Poate chiar sunt o egoistă. Pe mine Azra m-a ajutat când am avut prima menstruație. Eu pe ea n-am ajutat-o. A trebuit să treacă aproape zece ani de atunci până să începem să vorbim despre asta. Mai bine mai târziu decât niciodată.
Ar fi trebuit să reacționez mai ferm. Îmi pare rău că nu am făcut-o. Nu ar fi trebuit să mă bazez pe faptul că Azra se descurcă singură. Nimeni nu se poate descurca mereu de unul singur. Ce soră mai mare rea sunt. Ar fi fost mai bine ca Azra să fi fost mai mare. S-a făcut târziu. Ar trebui s-o iau încet din loc și să fac un duș. Probabil la ora asta nu va fi nimeni la baie. E sâmbătă.
Unii chiar nu au niciun pic de rușine. Nici nu se gândesc că nu locuiesc singuri în cămin, că poate și alții ar vrea să se spele. Merg la baie și cu boxa, cântă. Nu știu cum pot să fie așa relaxați în atâta mizerie. Dușurile sunt pline de tot felul de insecte, de musculițe. Băieții sunt mai rău ca fetele. Fetele măcar nu ne plimbăm pe jumătate dezbrăcate prin cămin. E drept, în cămin suntem mai puține decât băieții, așa că nu ieșim așa mult în evidență ca ei. Prosopul îl țin pe scaun, pijamaua trebuie să o iau cu mine, chiloții, sutienul, gelul de duș, șamponul, să nu uit de lama de ras. Dacă tot merg la baie, o să mă spăl și pe dinți, ca să termin și cu asta pe ziua de azi. Asta e tot. Cred că am tot ce-mi trebuie. E bine, nu e nimeni pe hol. Doar să încui ușa. Repede. Repede. Înainte să vină cineva. Primul, al doilea sau al treilea duș? Al treilea e cel mai puțin murdar. În al treilea o să intru. O să las aici cheia de la cameră, prosopul îl pot împături ca să nu ocupe atâta spațiu. Hainele curate le pot agăța aici, pe cele murdare o să le las pe jos. N-o să se întâmple nimic cu ele în zece minute. Se vor uda. Mai bine le agăț lângă cele curate. N-o să-mi mai pierd timpul să le usuc degeaba.
Îmi urăsc corpul. Uite ce labe am. Și picioare strâmbe. N-am deloc șolduri, cum au alte femei. Sunt și scundă. Trebuie să încetez să mă mai gândesc la asta. Nu mai sunt în liceu. Sunt prea mare ca să mă mai gândesc la asemenea prostii. Ei doi sunt de vină pentru tot. Pentru tot.
Nu mai știu în ce clasă eram atunci. A șasea, poate a șaptea. Abia începusem să port sutien. Ea îmi cumpărase două, gri. Unul avea o inimioară din sclipici pe partea stângă, celălalt două steluțe. Noi trei eram în sufragerie. Azra și cu mine scriam ceva la masă. Și eu uit tot mai multe lucruri care m-au rănit. Peste câțiva ani, când nu-mi voi mai aminti nimic, nimeni nu mă va crede că s-a întâmplat ceva din toate astea. Ca din senin, a apărut el. De cum l-am simțit că se apropie, pe la spate, m-am simțit ciudat. Nu știam ce avea să facă în secunda următoare, nu m-am ferit de el la timp. M-a ciupit de spate, în dreptul axilei, acolo unde elasticul sutienului îmi intra în piele. „Și Zina are colăcei”, a spus dezamăgit, de parcă ar fi vrut să-mi spună binevoitor că m-am îngrășat. M-am ridicat de pe canapea sau de pe scaun, nu-mi mai amintesc unde stăteam exact și m-am dus în bucătărie. Mi-a fost rușine să-i spun că am început să port sutien. Că de ce sunt supărată pe el?, a strigat el din sufragerie.
Nu-i era rușine să facă așa ceva. Îi era însă rușine să-mi împăturească rufele mie și Azrei. Tot ce mi se întâmplă e din cauza lor. Totul. Nu i-a fost rușine să spună în fața unchiului și mătușii că nu se cade să port maieuri fără mâneci și că ar trebui să mă rad la subraț. A doua zi m-am ras cu lama lui, am ras fiecare fir de păr de pe corp, chiar și sprâncenele. Eu am fost singurul copil care în clasa a șasea punea bani deoparte ca să-și poată cumpăra lame noi. Mie ar fi trebuit să-mi fie rușine că am pomenit în fața lui cum m-am dus să mă epilez pe brațe. Ce-i de capul meu? Cum de am îndrăznit să vorbesc despre asta în fața lui?, m-a întrebat ea când am rămas singure. Repede. Trebuie să mă întorc în cameră înainte să apară cineva pe hol. Unde mi-e cheia? Repede. Am reușit și de data asta. O să las prosopul pe scaun să se usuce. Hainele murdare merg în coșul de rufe murdare. Le voi spăla mâine. Mai pun doar laptopul pe masă și pot să mă culc. Așa. Gata.
Mie ar fi trebuit să-mi fie rușine că nu m-am împăcat cu ideea că m-au crescut cât de bine au știut. În loc să le fiu recunoscătoare pentru tot ce au făcut pentru mine, le reproșez că ne-au bătut pe mine și pe Azra. M-au adus până și în Slovenia, ca să învăț carte, să-mi pot găsi un loc de muncă. „Mai bine n-am mai fi venit aici”, a oftat el ultima oară când ne-am certat iar din nu știu ce motiv. Datorită lui am viața pe care o am. Îmi spuneau că inventez tot ce spun că mi s-a întâmplat. Și nu-i adevărat, n-a fost deloc așa groaznic. „E posibil oare să le port pică pentru ceva atât de mărunt, de lipsit de importanță?”, se mirau ei. Și iar eram eu de vină. Iar era Zina nebuna. Cea care nu știe despre ce vorbește. E clar că au crezut că se vor trezi pur și simplu într-o zi și că tot ce a fost rău în trecut va dispărea ca prin farmec.
Dacă i-ar vedea cineva cum se poartă cu copiii colegilor și prietenilor, nu i-ar veni să creadă că se purtau complet diferit cu mine și cu Azra. Când le-am spus și asta, ea ne-a zis că spre deosebire de copiii ăia, noi două am fost întotdeauna mature pentru vârsta noastră. Poate pentru că nu am avut timp să fim copii imaturi, dragă mamă. Din cauza ta și a soțului tău. Nu vă faceți griji, n-o să vă stric imaginea. Când ajungem, o să mă comport de parcă totul ar fi așa cum ar trebui să fie, le-am spus când ne-am dus ultima dată cu toții în vizită la Kosovska Mitrovica. Ne-am jucat de-a familia fericită de cel puțin un milion de ori. Pentru prima dată, fără ajutorul Azrei, le-am trântit drept în față că n-am uitat ce ne-au făcut mie și Azrei. Și nici nu voi uita. Că se pot preface cât vor. Că n-au decât să creadă că sunt o nebună și o proastă. Dar nu mă vor convinge că nu ei sunt de vină pentru tot ce ne-au făcut. Pentru ce am îndurat din cauza lor. Pentru ce îndur încă. Își dau și ei foarte bine seama că nu au uitat nimic. Că neagă ce au făcut pentru că nu îi mustră conștiința suficient cât să ne ceară iertare mie și Azrei, am adăugat în timp ce coboram din mașina lui.
Mâine se va umple iar căminul. Trebuie să-mi spăl rufele. Bine că nu m-am trecut prea devreme pe listă. Iar nu voi putea să mă trezesc. Astăzi măcar am mers la magazin. Am făcut duș. Azi nu a fost o zi atât de rea. Nu a fost bună, dar nici foarte rea. Am mers la magazin. Am făcut duș. Mâine, aici, iar o să fie gălăgie.
