Een afhankelijkheidsverklaring

Onlangs kwam ik op een barbecue iemand tegen die net een kind had gekregen. De barbecue was haar eerste uitje. Ze bekende, met de baby in haar armen, dat ze zo afhankelijk was geworden. Bij dat woord trok ze een teleurgesteld gezicht en ze vertelde het alsof ze een bekentenis deed.  Ze leek afhankelijkheid als een vorm van falen te beschouwen. Net als wij allemaal, denk ik. Afhankelijk wordt doorgaans geassocieerd met iets zwaks en onaantrekkelijks, lelijks bijna. Bij onafhankelijkheid zien we juist iets sterks, aantrekkelijks, en de bedoeling. Een wild paard dat over het strand rent. Bij afha...

Written in NL by Rebekka de Wit

Comunismul văzut de copiii foarte mici

Am patru ani și nu am urcat niciodată mai sus de etajul I. Sunt încredințat  că șarpele albastru al balustradei e nesfârșit, că el urcă și urcă și urcă, spul beră acoperișul de smoală al blocului nostru și înaintează nevăzut către cer.  E un gând pe care nu îl împărtășesc nimănui. Frica mi se încălzește la fla căra acestui gând.   Oamenii coboară de la etajele superioare, dinspre cer, uneori vor besc între ei în șoaptă și eu nu aud ce își spun. Dar niciodată nu e o tăcere  încheiată între ei. Niciodată nu e li-niș-te. Șoaptele plutesc de la unul la ce lălalt. Sunt ca niște albine sau poate ca ...

Written in RO by Andrei Crăciun

Manovra

È la fine di gennaio, un sabato, è passato un anno da quando hai lasciato il  cuociriso da lei. Versi il caffè in due tazze e togli le fette dal tostapane. La  zuccheriera è sulla penultima mensola nella credenza sopra i fornelli.  Quando ti ci allunghi, la spalla ti scricchiola in un modo orribile. Lei alza lo  sguardo dal telefono, che è poggiato sulla tavola accanto ai suoi occhiali.  Metti la zuccheriera sul tavolo, ti scusi e seduta in bagno piangi. Se espiri  lentamente riesci quasi a coprire i singhiozzi. A malapena un’eco. Un se greto che condividi con il calendario sulla porta.  Ti la...

Translated from NL to IT by Antonio De Sortis

Written in NL by Simone Atangana Bekono

Bubblegum Blues

23,40 euros. Es el importe que indican las cifras de color verde fosforito en  la pantalla de la caja. Unas manos pálidas y arrugadas depositan con cui dado las monedas amarillas y marrones en la bandeja de la ventanilla, una  por una, junto a un billete de veinte euros. Inmediatamente después cier ran la cremallera del monedero mientras se oye susurrar a su propietaria. —Tranquilo, ahora te doy tu billete —le dice a su perro que, al igual que la  mujer, permanece fuera del plano.   Cuando la bandeja se desliza de nuevo hacia ella, las monedas han  desaparecido y en su lugar hay dos billetes d...

Translated from NL to ES by Guillermo Briz

Written in NL by Carmien Michels

Um Anjo

– Xiu, olha, lá vem.  Os homens sustêm o fôlego, imobilizados, contra a arcada. Pela sua  frente passa uma mulher com uma capa verde, mala, sapatos e luvas de pele  de serpente. Os saltos altos transmitem um som agudo e do seu cabelo  preso ao alto caem algumas madeixas. O passeio está cheio de gente que  vem das compras, e a mulher sobressai, discordante, com o seu luxo fora do  comum. Porém, ninguém lhe assobia, até mesmo algumas pessoas lhe dão  passagem ao chegar.  – Lá vem ela agora – murmura o homem mais velho, e os dois  furam atrás dela.  Seguem-na a uma distância suficientemente grand...

Translated from RO to PT by Simion Doru Cristea

Written in RO by Anna Kalimar

Portasarlumea

(din romanul Nicio clipă Portasar, Ed. Cartea Românească, 2015) Acolo Lucas este atît de iute încît aleargă și imaginile noi abia apucă să le  înlocuiască pe cele vechi la timp. Vîntul suflă în liniște și eficient, frecări  foarte mici. Livezile sînt înconjurate de pădure și în pădure, prin procedeul  plimbării, Lucas a găsit un tei foarte mare, cu frunzele albicioase pe spate,  cu o scorbură foarte mare la bază. Înăuntru se aflau nisip uscat și așternu turi pe care se poate dormi cînd plouă și o chisea. Acolo Lucas nu duce ni ciodată lipsă de numere pe care să le adune, să le înmulțească și...

Written in RO by Cătălin Pavel

Paréntesis

Supongo que ni lo más fiable que tenemos —los sentidos, es decir, lo que vemos, escuchamos, lo que percibimos con el cuerpo— son fiables en situaciones como la muerte de un padre, el nacimiento de un hijo o estar a punto de morir atropellado. Ahora, que ya hemos enterrado a papá, y estoy por fin solo con mis pensamientos, compruebo que ayer, en el tanatorio, igual que treinta años atrás, el tiempo se detuvo. Por unos segundos, sí. Pero ocurrió otra vez. Y supe, al instante, que se trataba del mismo fenómeno que viví de niño.  Aquella noche también estaba con papá.  Ocurrió lo mismo, el tiempo,...

Written in ES by Mariana Torres

Que el cielo quede despejado

Antes de ir a su celda —caminaré despacio para que se adelante el sonido curvo de mis botas, quiero que sepa que voy hacia allí—, enrosco la bombilla en la lámpara del techo de mi despacho. Cuando parece que ya está, la aprieto con más fuerza. Enseguida noto ese crujido de nieve dentro del casquillo. Un mugido minúsculo que también dice algo de mí, de cómo manejo este lugar.  Accedo a la galería del segundo piso. Las celdas están muy cerca. Junto a la ventana blanca, en su silla, Im dormita de brazos cruzados. Al colocar mi dedo índice bajo su nariz, su aliento se conforma con rozarme sólo un ...

Written in ES by Matías Candeira

Eenrichtingsverkeer

Ik ben het kaartje vergeten op de post te doen, bedacht ik terwijl ik een zwartblauwe smurrie uitbraakte in het struikgewas naast de concerttent. Ik bedankte het onbekende meisje dat mijn staart vasthield, in een Portugees dat duizendmaal vlotter klonk dan toen ik nuchter was. Ze vroeg of ik het verder zou redden. Ik stak mijn duim omhoog. Niet veel later hing ik opnieuw in de struiken. Lissabon was het onvermijdelijke eindpunt van een onoverwinnelijke zomer, waarin ik van het ene festival naar het andere hopte. Ik was niet meer thuis geweest sinds mijn moeder mijn broers en mij had weggestuur...

Written in NL by Carmien Michels

Árbol monstruo niño árbol

Aún no sabemos cómo Óscar llegó a comerse la semilla, ni llegamos a des cubrir de dónde la sacó. Tenemos aún menos respuestas para explicarnos  cómo pudo el árbol crecerle por dentro, germinar la semilla sin impedi mentos, dijo el doctor, en la boca de su estómago, regada solamente por  los jugos biliares del niño. Y es que a los siete años, también nos dijo el doctor, los estómagos funcionan así de bien. El cuerpo de nuestro Óscar  —aún era nuestro Óscar entonces— permitió que el árbol creciera, que  las raíces se extendieran por los intestinos y que el tronco fuera estirán dose delgado, cere...

Written in ES by Mariana Torres

Het Romeinse Rijk in 100 data

9  11 september. Na een bloedige veldslag van meer dan drie dagen bij het  Teutoburgerwoud, in het noordelijke deel van Germanië, worden drie hele  Romeinse legioenen met aan het hoofd gouverneur Publius Quinctilius  Varus in de pan gehakt door een alliantie van Germaanse volksstammen  onder leiding van Arminius, hoofdman van de Cherusken. Het nieuws  van de nederlaag brengt een enorme schokgolf teweeg in Rome: Augustus  besluit alle manschappen terug te trekken uit de gebieden tussen de Rijn  en de Elbe, die in de jaren vanaf 12 v. Chr. veroverd waren door Drusus en  daarna Tiberius (de zonen...

Translated from IT to NL by Lies Lavrijsen

Written in IT by Fabio Guidetti

Bárbaros en el Imperio romano

¿Por qué cayó el Imperio romano? Esta pregunta, junto a la reflexión explí cita o implícita derivada de las consecuencias que tuvo este acontecimiento  en el presente, ha atormentado a la civilización europea a lo largo de su historia. Impresionados por los restos monumentales de Roma y formados  bajo su herencia inmaterial, hemos admirado sus conquistas económicas,  tecnológicas y culturales, y nos hemos preguntado cómo habría evolucionado la civilización occidental si la caída del Imperio no hubiese modifi cado las condiciones de vida individuales y replanteado drásticamente las  complejas f...

Translated from IT to ES by Paula Caballero

Written in IT by Fabio Guidetti

Depois da Última Ceia

Têm sido dias fantásticos. Morrer é assim, lembro-me de cada minuto. É como se estivesse deitado sobre o mapa do agora, em alto relevo. Estou de costas, para sentir cada pico de montanha, cada vale, todas as planícies. A vida não corre para a frente nem para trás, é só agora, agora, agora. Ao fim de algum tempo sinto uma dor extremamente localizada, tal qual um punhal, e fico extraordinariamente acordado, como no instante em que o juiz me condenou à morte. Morrer é assim, acontece várias vezes, mas uma delas é a definitiva. A sensação de fim pode durar muito tempo, comigo dura desde o anúncio ...

Written in PT by José Gardeazabal

Sens unic

Am uitat să pun vederea la poștă, mi-am amintit în timp ce vărsam o fleașcă albastru-negricioasă în tufișul de lângă cortul de concert. Fetei necunoscute care mi-a ținut coada i-am mulțumit într-o portugheză care părea de-o mie de ori mai fluentă decât atunci când eram trează. M-a întrebat dacă mă descurc de acum. Mi-am ridicat degetul mare în sus. Nu după mult timp, iar stăteam aplecată peste tufișuri. Lisabona era capătul de linie inevitabil al unei veri imbatabile, în care am țopăit de la un festival la altul. Acasă nu mai fusesem de când ne-a dat mama afară pe mine și pe frații mei. Când r...

Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu

Written in NL by Carmien Michels

Residence

Appartamento 11  IL BAMBINO  Quel bambino, guardatelo bene.   Ogni estate, quel bambino, ha un anno in più.   Ogni estate, il colore castano dei suoi capelli è alleggerito dal sole in  un rosso tenue, dai chiari riflessi. Ogni estate, al mattino, gonfia le gomme  della sua bmx e pedala all’interno del Residence, lungo il recinto in pietra  dietro cui si nasconde e spia i coetanei scalciare un pallone sul campo di  terra battuta. Urlano parolacce di ogni tipo. Parolacce che il bambino non  ha mai detto.  Il Residence comprende due palazzine di tre piani, identiche. L’una  il riflesso dell’altra...

Written in IT by Maurizio Amendola

De brug

Op alle treinstations hangt een klok. Eigenlijk wel meer dan een. Boven het  loket hangt de moederklok. Dan heb je nog de kleinere op de perrons. De  praktische, die je zo lui maken dat je je telefoon niet meer uit je zak haalt of  op je horloge kijkt. Kinderen worden gefascineerd door deze klokken.  Omdat de secondewijzer zonder te stoppen rondgaat, is dat de enige  manier om te zien hoe de tijd verstrijkt. Ze kijken hoe de secondewijzer  naar boven glijdt en dan, als hij bijna verticaal staat, gaat hun hart sneller  kloppen en worden hun ogen groot. Wanneer de kleine wijzer eindelijk een  sp...

Translated from PT to NL by Anne Lopes Michielsen

Written in PT by João Valente

Bubblegum Blues

23 de euro și 40 de cenți. Suma este afișată în cifre de un verde brotac pe  ecranul casei de marcat, lângă ghișeu. Mâini palide, ridate pun monezi gal bene și maronii în sertăraș, prudent, una câte una, lângă o bancnotă de do uăzeci de euro. Imediat după aceea, scrâș, aceleași mâini închid fermoarul  portmoneului din piele în timp ce vocea aferentă, de femeie, face zgomote  liniștitoare.  - Gata, gata că primești și tu un bilețel, îi șoptește doamna câinelui,  care, la fel ca și ea, rămâne în afara cadrului.  Atunci când sertărașul alunecă înapoi spre ea, monezile au dispărut  și-n el sunt do...

Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu

Written in NL by Carmien Michels

Punct de evadare

Este vorba despre un bărbat care nu vrea să rătăcească drumul spre casă. E  făcut din aluat de pâine. Bărbatul pornește la drum. La fiecare câțiva  metri, bărbatul mai culege câte o firimitură din el însuși și o lasă să cadă.  Mai întâi, își culege o mână. După aceea, urechile și nasul. Pe urmă își  culege o gaură în burtă. În următoarea imagine, vedem prin gaura omului. În gaură se vede în depărtare o căsuță mică. În spatele geamului, o femeie în  vârstă stă la masă. Femeia frământă un bulgăre de aluat. Muzică emoțio nantă sfârșit.   Este vorba despre cineva care este fericit, dar nu atât de ...

Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu

Written in NL by Maud Vanhauwaert

Ființele vii

Capitolul 1 / Joi, 12:31 Mama s-a stins încet, în singurătate.  Cauza morții, declară medicii, a fost o intoxicație. Mama, otrăvită. Ce tâmpenie.  Nu m-am certat cu medicii, m-am mărginit să semnez hârtiile și să  mă ocup de înmormântare. Mama își cunoștea foarte bine rafturile cu lea curi. Întotdeauna a măsurat dozele cu precizie. Nu greșea. Fetiței mele i-am  spus, deocamdată, versiunea oficială, intoxicarea. Într-o bună zi, îi voi măr turisi eu însămi că bunica ei s-a sinucis.  Copila a fost de față tot timpul, după ce i-am dat vestea am dus-o la  morgă. A stat lipită de mine în timpul înm...

Translated from ES to RO by Oana-Dana Balaş

Written in ES by Mariana Torres

Un ángel

—Shhh, que viene.  Los hombres se aguantan la respiración y permanecen inmóviles,  amontonados en el callejón. Por delante de ellos pasa una mujer con un  abrigo verde, bolso, zapatos y guantes de piel de serpiente. Sus tacones  emiten un sonido agudo y del pelo recogido en un moño se le han soltado  unos mechones. La calle peatonal está llena de gente que va de compras y el  lujo descomunal de la mujer desentona. Aun así, nadie le silba; incluso hay  quien se aparta al verla venir.  —Vamos, ahora —le susurra el mayor al otro, y los dos la siguen a  hurtadillas.  Lo hacen a una distancia consi...

Translated from RO to ES by Corina Oproae

Written in RO by Anna Kalimar