View Colofon
Original text "Natalya" written in PT by Valério Romão,
Other translations
Published in edition #1 2017-2019

Natalya

Translated from PT to RO by Simina Popa
Written in PT by Valério Romão

Imediat ce am aflat că problema era evaziunea fiscală, l-am sunat pe conta bilul meu auzi, Zeferino, ce căcat e ăsta, ia explică-mi ce căcat e ăsta, mi-ai zis că  ai totul sub control, că să ignor scrisorile de la finanțe că te ocupi tu de  toate, explică-mi ce căcat e ăsta, și pe Misé, căreia îi dădusem cu doar două zile în urmă un inel de zirconiu  foarte decent, trebuie să dăm bijuteria înapoi, prințeso, îți explic mai încolo mi-am spălat mațele cu două calmante și jumătate de sticlă de vodcă, m-am  întins pe canapea și mi-am pus laptopul pe jos să vomite foi de Excel, ca, în  cazul în care ar fi venit cineva, întreruperea mea de la realitate să pară doar  oboseala inevitabilă care îi răpune până și pe cei mai sârguincioși. Au fost ore de somn presărate de imagini tulburătoare, fetița văzându-și  tatăl încătușat și escortat până la mașina Poliției Judiciare, unde au grijă  să-mi protejeze capul la urcare ca să nu-i pot da în judecată pentru compor tament abuziv, ca-n filme, și Misé încercând să-și înăbușe un plâns neîntre rupt în brațele unui inspector mai înclinat să-i consoleze pe cei ce rămân,  sentința sumară fără posibilitate de recurs, că nu te joci cu TVA-ul, ne așteptam ca la vârsta și la istoricul dumneavoastră de contribuții  să știți asta, domnule Fonseca, iar eu, spălându-mă pe mâini cu multe nume: 
contabilul a fost, vă garantez, și directorul financiar trebuie să fi avut  de-a face cu asta, că un om în poziția mea nu încearcă decât să traseze un  drum de viitor pentru firmă, nu se bagă în foile de calcul ale vieții ca să în cerce să ciupească niște mărunțiș de la stat, nu apucă, n-are timp, dar verdictul e rapid și curățat de orice oscior de îndoială, vinovat, minim  cinci ani – cu bună purtare – și viața, sau ce rămâne din ea, se sfărâmă fără  bunăvoință, în ciuda discursului omului de afaceri care a semănat locuri de  muncă în comunitate. 
M-am trezit cu vocea subțirică a Natalyei dojenindu-mă duar știț că doamniei nu-i plașe să dormiț aici, înăcrit de ciorba de lumini care-mi trece prin pleoape, reticente la intenția  de a da drumul îmbrățișării, și cu Natalya plimbând aspiratorul iar și iar în  jurul capului meu ca și cum nu ar mai fi cameră și praf în afara celor trei  metri pătrați din jurul canapelei, eu, coleric, ai văzut ce s-a întâmplat cu Crimeea, Natalya, ce nebunie, ce rușine,  Natalya, sau încă ești prea ocupată cu proiectul ăla al tău, de faci un com pendiu de schițe cu toate puțele din Olivais, că eu am văzut deja caietul ăla, Natalya, un Moleskine de la chinezi  pe care mi l-a adus Maria Leonor cu vârful degetelor, ca o fricoasă, cescârbos, cescârbos, ai văzut chestia asta mâna stângă acoperindu-i sarcofagul gurii sunt doar puțe, Leonor, sunt doar puțe dar au nume și vârste, Zé, uite aici, dedesubt arătând spre mâzgălelile tale în chirilice toate puțele au nume, Leonor, și noi n-avem nicio treabă cu viața  personală a fetei dar crezi că ea i-a văzut pe toți oamenii ăștia e destul de mare să fi văzut multe lucruri, Leonor, mai bine du-te-ș pune-l unde l-ai găsit că poate te pricopsești și cu vreo boală vai, că bine zici, ce scârbos așa că s-a dus și și-a pus niște mănuși roz-somon de spălat bideuri ca să-ți  bage la loc în rucsac compendiul anatomic al aventurilor tale prin tărâmuri  lusitane, Natalya, te-ai gândit, dacă ar fi dat ăia micii peste chestia asta, ce  întrebări ți-ar fi pus când i-ai fi băgat în pat, Natalya, adio prințese ferme cate și iepurele lui Alice, copiii sunt copii, au o îndrăzneală ca ăia care mă nâncă cu coatele pe masă și în doi timpi ți-ar face praf armura asta de înger  pe care le-ai pus-o în fața ochilor cu pupici și stat de veghe nopți întregi,  când rujeolă, când răceli, în educație e de-ajuns să dai greș o singură dată,  Natalya, o jumătate de dată, dacă vrem să fim corecți, crezi c-ar trebui s-o mai ținem, Zé, o fată așa rodată la vârsta ei  și eu, întins, citind o carte proastă și prefăcându-mă că e totul normal,  Natalya, ca toată lumea să se culce cu toată lumea, într-o orgie iepurească important e că fata e muncitoare, Leonor, și, în afară de asta, copiii o  iubesc tocmai de-aia, Zé, cum ar fi să descopere copiii, ce șoc ar avea,  te-ai gândit aducând argumente împotriva mea însumi – atâtea puțe, Natalya, o  pădure nesfârșită de cocoșei – doar ca să mă opun pornirilor puritane ale  doamnei copiii, la vârsta asta, știu deja tot ce e de știut, Leonor, hai să nu  facem o dramă și gândindu-mă de ce mi-oi fi refuzat până și o amărâtă de muie băgaț-o la loc, duomnule, băgaț-o la loc sau îi spun doamniei  eu, care de bunăvoie aș renunța pe loc la Misé, de două ori mai bătrână  decât tine și de nu știu câte ori mai scumpă, dacă m-ai lăsa să te duc, o dată  la două săptămâni, să mâncăm o înghețată post-coitum într-un hotel din  Estoril de unde se vede un ocean care ne face și mai mici decât suntem deja n-a mai adus caietul ăla grețos, că o caut în geantă în fiecare zi, dar  chiar și așa ceva ce tu nu ai în țărișoara din care ai fugit, Natalya, enclava aia între  un lac infestat de fregate rusești și strălucirea compozită a copiilor de la  Cernobîl auzi, Zé, dar dacă le face și poze cu mobilul și nici nu-ți imaginezi cât de aproape ai fost să te întorci acolo, de aici  direct la aeroportul Portela și de la Portela la Kiev, într-un Tupolev vopsit  cu bidineaua, dacă n-aș fi convins-o pe Leonor că, într-o fotografie făcută  de tine, ar fi imposibil să faci diferența dintre o puță și un accident de  mașină, din cauza rezoluției de la mobilul tău rupestru, cu ecranul de mări mea unui timbru, dar ea poate că ai toată dreptatea din lume, dar eu nu pot să stau liniștită. Când va apărea de la tribunal o declarație de insolvență cu număr de  înregistrare, de mult nu vor mai fi nici cai duminicile, nici petreceri de ani versare tematice și nici siguranța aristocratică a școlii private. Mâna uriașă a  sechestrului de bunuri nu va uita să răscolească acolo unde nici măcar  Maria José nu va mai izbuti să-și amintească că a ascuns ultimele dintre bi juteriile familiei. Casa va fi invadată de o bandă de angolezi care o să posteze  pe Facebook fotografiile cu cea mai frumoasă priveliște peste oraș până o să  ajungă vecini cu plictiseala. Tot ce avem acum va trăi pentru totdeauna în  spatele unei uși închise, într-o aritmie de spectru. 
Lasă-mă să-ți povestesc despre casa mea de pe un deal din Alentejo,  Natalya. Despre cum am putea să ne ducem acolo împreună, fiecare fugind  de infernul său foarte propriu, și eu aș fi în stare să adun ceva bani care să ne  țină chiar și până după moartea mea, dacă ne-am converti la mantra simpli tății, tu și eu și caietul ăla al tău în care desenezi ca un începător în negativ  specular carnea cea mai singuratică din lume. Nu-ți garantez că am desena  în fiecare zi sau cu atâta aplicare, Natalya, și mai ales cu atâta varietate te matică. Deși mi-ar fi greu, aș putea să înțeleg o sărutare trecătoare din  partea băiatului de vârsta ta care ne-ar aduce pâinea, și ai avea din partea  mea certitudinea unei anatomii gata să corespundă dorinței tale așa cum  numai un corp integru și just ar putea să o facă, Natalya, și singurul fel în  care te-ai apropia de zgomotoasa implozie ucraineană ar fi prin titlurile zia relor, pe care în niciun caz nu le-am cumpăra.

More by Simina Popa

Ca să nu te văd

Știi că am luat copiii, hainele, lucrurile de baie, mâncarea bio împărțită în  porții mici băgate în tupperwares în culori țipătoare ca cele de la Benetton,  am luat și cărțile lor, pentru că seara numai dacă citesc reușesc să-i chem  somnul lui Rogério, și de multe ori îl trezește după câteva ore un coșmar  care-i sugrumă mărul lui Adam, și eu îl iau în brațe, cum te luam și pe tine  în brațe, Rita, pe când făceam un cuib atât de perfect, încât dacă ne-ar fi  văzut cineva de sus, ar fi putut lesne să ne confunde cu simbolurile chine zești în alb și negru, prin care se explică nemurirea și inf...
Translated from PT to RO by Simina Popa
Written in PT by Valério Romão

Copiii scriitori

Aproape tot ce s-a întâmplat în ziua aceea se petrece aici. Țin degetul arătă tor îndreptat spre cap. După mulți ani, în timp ce îl duc pe fiul meu să des copere gheața, încă îmi amintesc toate întâmplările din acea unică zi ca o pe  “executare”.  N-a murit nimeni. Oamenii erau periculoși, mai ales copiii mici,  atârnați în copaci. Bălăbănindu-și picioarele – și din limba aflată în mijlo cul gurii aveau să vină cele mai îngrozitoare crime. Să auzi doare, să mergi e  un truc. Să mergem.  Până și micii dictatori îmbătrânesc. Copiii conlocuiesc pe pământ  cu părinții, de milioane, poate mii de mi...
Translated from PT to RO by Simina Popa
Written in PT by José Gardeazabal

Ai camera ta, în sfârșit

      Nu stau bine, dar nu vreau să risc nicio mișcare, ca să nu te trezesc.  Îmi îndrept spatele și mai domolesc durerea surdă. Stau doar pe jumătate  pe marginea patului, ca să ai salteaua la dispoziție. Ai căzut într-un somn  adânc și profit ca să-ți mângâi părul cu duioșie. Nu-ți place dacă-ți fac așa  când ești treaz.        Pe canapea reușeam să-mi iau revanșa. Atunci când mai aveai puțin  și adormeai, moleșit după o zi de alergătură și joacă, te puneam să vezi  desene animate. Atunci te umpleam de dezmierdări. Îmi acceptai alintările  pentru că erai într-o stare de semiconștiență. Te lă...
Translated from PT to RO by Simina Popa
Written in PT by João Valente

Podul

      Toate gările au un ceas. De fapt, au mai multe. Deasupra casei de  bilete se află cel principal. Apoi, pe peroane, sunt cele mai mici. Cele utile,  în complicitate cu lenea noastră de a mai scoate mobilul din buzunar sau  de ne verifica ceasul de la mână.         Copiii sunt fascinați de ceasurile acestea. Întrucât secundarul se ro tește fără oprire, este până la urmă singurul moment în care pot vedea cum  trece timpul. Se uită la secundar cum urcă și, pe măsură ce devine vertical,  inimile lor mici bat mai repede și ochii li se deschid larg. Când, în sfârșit,  minutarul face un salt, ei...
Translated from PT to RO by Simina Popa
Written in PT by João Valente
More in RO

Manevră

E sfârșit de ianuarie, într-o sâmbătă, la un an după ce ai lăsat fierbătorul de  orez la ea. Torni cafeaua-n două căni și scoți feliile de pâine din prăjitor.  Borcanul cu zahăr e pus pe penultimul raft din dulăpiorul de deasupra ara gazului. Când te întinzi după el, umărul tău face un zgomot dezgustător.  Ea își ridică privirea din telefonul de pe masă, de lângă ochelarii ei. Pui bor canul cu zahăr pe masă, te scuzi și te duci să plângi la toaletă. Pe măsură ce  expiri ușor, sughițul e aproape imperceptibil. Abia un ecou dacă se mai  aude. Un secret pe care-l împărtășești calendarului de pe u...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Simone Atangana Bekono

Jurnal

21 august Mă numesc Erik Tlomm și acesta este jurnalul meu. Psihiatrul mi-a recomandat să scriu, chipurile, ca să mă fac bine. Dar, de fapt, cui să-i scriu? Lui? Soției mele, Lina? Se pare că ei n-o să-i arate consemnările mele. La îndoielile mele mi-a răspuns: „Scrieți pentru dumneavoastră înșivă.“ Așa că mi-am cumpărat un caiețel cu coperți de piele și m-am trezit aici, la masa de scris, ca să-mi scriu un jurnal, deși nu pot scăpa de senzația stranie că scriu și pentru altcineva – dar pentru cine? 22 august Să clarific (cui? mie? lui? ție?) prima mea consemnare din jurnal: am suferit o criz...
Translated from SL to RO by Paula Braga Šimenc
Written in SL by Mirt Komel

Copac monstru copil copac

Nici măcar acum nu știm cum de-a înghițit Oscar sămânța sau unde a gă sit-o. Nu înțelegem cum a putut crește copacul înlăuntrul lui, cum a ger minat sămânța nestingherită în epigastru, după spusele doctorului, irigată  doar de secrețiile biliare ale copilului. La șapte ani, tot doctorul ne-a spus,  stomacul își face treaba de minune. Corpul lui Oscar al nostru – pe atunci,  încă era Oscar al nostru – a îngăduit copacului să crească, rădăcinilor să se  întindă prin intestine și trunchiului să se lungească subțire, ceremonios,  de-a lungul esofagului, către gură, dibuind cu ramurile lumina soare...
Translated from ES to RO by Oana-Dana Balaş
Written in ES by Mariana Torres

Acasă

Moara, poteca aceea care ducea la râu, fântâna, caii, vacile și grâul. Gălețile sparte pline de roșii sângerii, borcanele închise ermetic cu legume murate pentru iarnă. Albia îngustă a râului Severski Don, care leagă toate câmpurile între ele, care trage Rusia spre Ucraina, care ține laolaltă harta țării, precum tighelește străbunicul meu Nikolai cojoacele cu ac și ață. Adierea în pânzele morilor de vânt, fetele comsomoliste în piața din centrul satului. Dansează. Se iau la braț, se sprijină reciproc, înclinându-și trupurile într-o parte și luându-și elan de pe sol, exact cât le trebuie. Moara...
Translated from NL to RO by Alexa Stoicescu
Written in NL by Lisa Weeda

Însemnări pe marginea vieții lui Frances Donnell

      În 1945, se năștea în Statele Unite Frances Donnell, scriitoare și celebră crescătoare de păsări. În 1983, s-a prefăcut că moare de lupus, o boală care o chinuia încă din tinerețe. La câteva luni după aceea, s-a descoperit că nu fusese vorba decât de niște zvonuri. După un mic scandal, la care vom reveni la momentul oportun, Frances și-a păstrat anonimatul timp de mai multe decenii. Abia în secolul al XXI-lea a ajuns în Spania ducându-și pe picioare boala grea, care nu făcuse altceva în tot acest timp decât să i se dezvolte pe dinăuntru. Obișnuia să spună că-și abandonase patria în momen...
Translated from ES to RO by Silvia Alexandra Ștefan
Written in ES by Adriana Murad Konings

Schimbarea

— Luați liftul, eu vin pe scări, strigă tânărul medic și pornește în goană, sărind câteva trepte deodată. Trebuie să ajungă la timp. Cu câteva săptămâni înainte, imediat după naștere, mama se prezentase la pediatru: copilul plângea necontenit. La prima vizită auzise: — Hrăniți-l ca lumea o dată și-o să se liniștească. La a doua policlinică i se spusese: — Are colici. Nu mai mâncați prăjeli. Laptele o să se facă mai bun, iar copilul n-o să mai urle. Doctorul de la cabinetul privat pur și simplu izbucnise în râs: — Păi, cum să nu plângă? Doar e nou-născut. Pediatrii erau liniștiți, da...
Translated from PL to RO by Sabra Daici
Written in PL by Joanna Gierak Onoszko