View Colofon
Original text "UPRKOS PROLEĆU" written in SR by Ana Marija Grbic,
Other translations
Published in edition #2 2019-2023

În ciuda primăverii

Translated from SR to RO by Virginia Popovic
Written in SR by Ana Marija Grbic

      Lumina puternică a unui tub de neon de proastă calitate o apasă pe Mariana Grujić în timp ce încearcă să-și spele praful de pe coapse. E încă mică și viața îi oferă alergări fără sens până la intrare, fiindcă nu trebuie să meargă pe asfalt, ci poate să-și târască adidașii vechi pe pământ și prin praf. Se gândește că până mai ieri a putut să sară elasticul „la coapse fără atins“, iar astăzi a sărutat-o prietenul cu limba, o limbă caldă și aspră care i-a umplut gura. „Viața se schimbă“, așa spune bunica, „viața se schimbă încontinuu și întotdeauna merge spre rău.“ Totuși, se gândește Mariana Grujić, limba noului său prieten înlocuiește destul de bine chiar și a treizecea rundă de „la coapse fără atins“, acea senzație în piept când simți că nu mai poți, căderea în genunchi, atingerea asfaltului cu mâinile, pielea zgâriată și speranța că prietenelor tale le-a fost și mai rău decât ție. 
    Pentru că a crescut, Mariana vorbește acum la telefon și când face duș, și când bunica povestește despre tinerețe, și când mama și tata se ceartă. Chiar și acum, în cadă, Marianei îi sună telefonul și ea răspunde. E o fată care o cheamă la bătaie, îi spune „Curvo, mi-ai furat prietenul“, iar ea, desigur, e de acord, îi mulțumește și închide. Trei ore întregi a petrecut Mariana Grujić în cadă, încercând să nu mai iasă de acolo niciodată. Mai întâi s-a lipit cu spatele de fundul ud al căzii, apoi și-a apropiat picioarele și le-a ridicat pe pereții reci. Aburul cald al apei îi amintea canalul unde vâna broscuțe verzui. Dacă ar fi continuat să vâneze broaște, să sară elasticul, să le rupă capul păpușilor și dacă ar fi rugat-o pe bunica să-i coasă încă o rochie pentru Barbie, n-ar trebui să se bată acum. Ea singură e vinovată. „Viața se schimbă, dar de ce trebuie să te schimbi și tu cu ea?“ se enervează Mariana și își dă seama că trebuie să meargă la bătaie, i se face greață și aproape că vomită o parte din cină. Seara de aprilie se transformă într-un zgomot puternic în urechile Marianei Grujić, pe care o trec toate sudorile în noaptea aceea, fără nicio speranță că mâine va fi din nou suficient de mică pentru a nu mai fi nevoie să meargă pe pasarelă și să care la pumni și la flegme.
      De dimineață, bunica a șters cu o cârpă uscată perele coapte ca fundul tânăr al Marianei, la amiază a fost servit un prânz mediocru, din carne de o calitate discutabilă, iar până după-amiază totul s-a transformat într-un nor suveran de haos în stomacul Marianei Grujić, care se pregătea de bătaie. „Așa se trăiește viața“, gândește în timp ce-și încalță cu durere și frică adidașii care i-au rămas mici. Aceasta va fi ultima pereche de adidași care îi vor rămâne Marianei mici și, dacă ar fi știut atunci acest lucru, dacă ar fi știut că în acești adidași va spune adio copilăriei, care va rămâne pentru totdeauna în urmă, dacă ar fi știut toate acestea, ar fi sărit imediat de la etajul al doisprezecelea al blocului-turn.
      Pe pasarelă se întinde o ceață măruntă și densă peste betonul cald. Fata care vrea să se bată a venit cu gașca. Douăzeci de adolescenți ațâțați țopăie pe loc și așteaptă ca pasul moale să răsune undeva în apropiere. Mariana Grujić înaintează, dar parcă nu e pasul ei. Strânge o pietricică în pumn, șireturile și le-a legat strâns. Se pierde în mulțime de parcă e de-a lor. Fata care a vrut să se bată primește o palmă înapoi. Apoi încă una și cade la pământ. Ceva furios și întărâtat se precipită între sinapsele Marianei, care o atacă și mai violent, însă mulțimea o acoperă cu pumni și palme până când capul ei mic lovește direct în natura incomodă a blocului de beton. Tăcerea care a atins atunci corpul Marianei Grujić avea gustul puternic și delicat al celei mai gustoase înghețate de vanilie. Primăvara s-a retras spre măsuțele de toaletă ale stăpânelor ei pudrate și a lăsat pasarela goală. Ce aude acea noapte primăvăratică?
      O băltoacă de urină se revarsă în chiloții Marianei. Din această perspectivă, vede clar cum broasca își umple gura cu aer și supraviețuiește. Își observă și degetele întinse lângă cap, își aduce aminte de primul orgasm și își dă seama că viața s-a schimbat și că niciodată nimic nu va fi mai bine.
      A sperat că s-a lovit cu capul de beton suficient de tare încât să uite diminețile frumoase ale copilăriei pe care o pierduse. Piciorul i-a crescut pe loc încă un milimetru și apoi a încetat pentru totdeauna să mai crească. În ciuda primăverii.

More by Virginia Popovic

24

22.12.2014. Diario de Vida Natura fantasmagorică din Plaza de España reflecta imaginea măreției civilizației apuse, care în timpurile moderne și-a pierdut însă sensul. Ce-i trebuie unei puteri colonizatoare o piață așa de mare, împărțită pompos în provincii spaniole, destinată festivităților din trecut? Trăsurile făceau înconjurul fântânii, oferind turiștilor un ieftin joc de-a nobilimea. Bine măcar că aici nu sunt trotinete electrice. Un cal profită de neatenția vizitiului, se smulse din hățuri și începu să galopeze spre libertatea de-abia dobândită. Lăsând în urmă agitația, clicul aparatelor...
Translated from SR to RO by Virginia Popovic
Written in SR by Marija Pavlović

Un final fericit

      M-a trezit ploaia. Mi s-a strecurat în vis și pentru o clipă nu mi-am dat seama de pe ce planetă vine. Înotam în infinitul Pacificului. Știu că era Pacificul, l-am văzut la emisiunile TV. Înotam în apa de culoarea turcoazului și cristalului. Așa spun în reportaje, turcoaz și cristal. Pe șolduri îmi atârnau șiragurile de mărgele cu care se leagă costumul de baie. Îl știu din fotografii. Primul meu costum de baie, pentru copii. Cerul își cobora cortina în timp ce făceam nodul. Picături grele îmi cădeau pe frunte și pe mâinile întinse, deveneau din ce în ce mai dense și mai grele, până ce a...
Translated from SR to RO by Virginia Popovic
Written in SR by Jasna Dimitrijević

Aproape mortală

Disclaimer: Aproape mortală este o colecție de proză scurtă formată din șase cicluri („O veste neobișnuită“, „Păsările nu zboară peste mahala“, „Schițe din microbuz“, „Aproape mortală“, „Pe gură“, „Nu contează că ne-ați bombardat“). Fiecare ciclu conține cinci proze scurte, în care sunt comprimate personaje și evenimente cu final deschis, adesea fără introducere și interconectate spațial. Ca întreg, colecția Aproape mortală tratează cu umor și ironie o serie de subiecte grave din viața de zi cu zi a personajelor aflate în situații-limită, într-o anumită perioadă istorică sau intimă. Păsările ...
Translated from SR to RO by Virginia Popovic
Written in SR by Ana Marija Grbic

N-am fost, dar acum sunt. Sensibilă la fiecare schimbare a vremii

Vântul mi-a suflat zăpadă mai întâi în față, pe o parte a canalului, iar apoi, după ce am traversat pe cealaltă parte a podului, în spate, ceea ce a făcut întregul proces ceva mai plăcut. În această direcție pot contempla peisajul mai ușor, fără să clipesc. Canalul nu este deocamdată complet înghețat, dar va fi peste câteva zile. Aproape cu siguranță. La început, părea o iluzie optică, dar în curând m-am convins că o lebădă se chinuie să străbată suprafața semiînghețată din mijlocul canalului. Se încordează și își face drum prin gheață, puțin câte puțin, încet, dar consecvent.  Trebuie să ne o...
Translated from SR to RO by Virginia Popovic
Written in SR by Marija Pavlović

Carioca

La început, Robert e singur pe canapea, în stânga petei pe care Sven o făcuse cu o cariocă roșie în urmă cu câteva luni. Mă întreabă ce mai fac, dacă sunt deschise farmaciile și magazinele, dacă am tot ce îmi trebuie, ce o să fac dacă se întâmplă ceva. Sunt bine. Sunt deschise. Am. N-o să se-ntâmple nimic. În fiecare zi, aceleași întrebări, în fiecare zi, aceleași răspunsuri. Aici nu se întâmplă nimic după ora cinci. Ideea lockdownului e să nu se întâmple nimic, aș vrea să adaug, dar știu că mai bine tac. Robert spune că i s-a făcut sete, se ridică să ia un pahar cu apă. Nu există mijloace de ...
Translated from SR to RO by Virginia Popovic
Written in SR by Jasna Dimitrijević
More in RO

Am trăit în satul ăsta dintotdeauna

Pielea ni s-a schimbat. Îmi spun asta în fața oglinzii de apă domoală pe care ne-o dăruiește adăpătoarea. Nu mai sunt vaci în sat, așa că jgheabul ăsta e al nostru, ca de altfel aproape tot ce ne înconjoară. Al nostru și al nimănui. Proprietatea celor care au rezistență și reședință aici. Fata mea, cu urme de noroi și frunze uscate în păr, se agață strâns de corpul meu ca un animăluț. Nu mai folosim de multă vreme căruciorul pentru că drumurile pietruite îl rup în bucăți, iar mușchii mei s-au mulat oricum pe corpul ei, pe greutatea și pe contururile ei, scoțând la iveală linii noi, atletice, n...
Translated from ES to RO by Silvia Alexandra Ștefan
Written in ES by Aixa De la Cruz Regúlez

După câteva luni

12 august — Mohamad, să fii la telefon peste o jumătate de oră. Cred că am găsit-o! Mă dau jos din pat și, complet distrat, mă îmbrac, apoi, cât pot de sprinten, ies din hostel. Repede. De parcă ar avea vreo importanță dacă ajung la casa aceea cu cinci minute mai devreme sau mai târziu. Aproape că alerg în jos, pe strada în pantă, care duce spre port, acolo, undeva, între cartierul evreiesc Hardara Carmel și Wadi Salib, care a fost odată palestinian. Aud un fierăstrău, probabil taie un obiect din fier, apoi niște găini, niște cocoși. E straniu. Miroase a țară în mijlocul unui oraș care dorește...
Translated from SL to RO by Paula Braga Šimenc
Written in SL by Andraž Rožman

Strâmbi

În seara aceea mă striga și nu părea că are de gând să se oprească. – Mamă. Mamă! Rostea cuvântul astfel, oferindu-mi-l mie și încă perii în timp ce se ghemuia în întunericul de ceară, înțesat de jucării (sin gura lui posesiune). M-a strigat din nou, ridicând mai mult vocea, iar eu  mi-am abătut privirea și am mângâiat fundul paharului cu whisky până ce  umezeala a trecut pe buricul degetului.  Cuvântul era bine cusut de creierul lui de când era bebeluș. Am încremenit cu privirea ațintită la forma irizată și încăpățânată a  picăturii. Nu era o crimă să-l las să învețe ce înseamnă frigul sau cu...
Translated from ES to RO by Oana-Dana Balaş
Written in ES by Matías Candeira

Lucruri care nu se schimbă niciodată

Și pe atunci, golit de frica ta, de asta ridicam mâna cerând să o cobori pe a ta. Și mâna ta cobora, muzică de lift, caldă ca o chiflă, avea vene ca muchiile cobrelor care sunt mereu tăcute, îți rodeai unghiile până se strângeau ca scoicile, și mâna ta cobora coborâșuri, ca să o urmeze pe a mea și ne înnodam prin aceste râme care sunt degetele. Bietul de tine. Înainte de asta m-ai ținut în brațe, murmurai cântece de leagăn în miezul nopții pe când ai fi avut și tu nevoie să sforăi. M-ai șters la fund de nenumărate ori, mi-ai atins cu râmele rahatul care atârna ca un balast și mi-ai uscat haine...
Translated from PT to RO by Iolanda Vasile
Written in PT by Luis Brito

Adunăm forțe pentru a o lua la fugă

[...] Lipsit de experiență, am intrat în club la scurt timp după ora deschiderii, când, prin cârciumile din jur, tinerii abia intrau în starea de spirit corespunzătoare. Deocamdată, pe ringul de dans pustiu se rostogoleau numai efectele de lumină, iar setul tehno introductiv al DJ-ului amintea mai degrabă de mantrele unui călugăr budist decât de vreo chestie satanică. După strălucirea umedă a podelei, era clar că o firmă de curățenie trecuse pe acolo cu o jumătate de oră în urmă. Ca atare, am meditat un timp asupra dimensiunii iluzorii a destinului uman, mergând din când în când la bar pentru ...
Translated from CZ to RO by Mircea Dan Duță
Written in CZ by Ondrej Macl

Punct de evadare

Este vorba despre un bărbat care nu vrea să rătăcească drumul spre casă. E  făcut din aluat de pâine. Bărbatul pornește la drum. La fiecare câțiva  metri, bărbatul mai culege câte o firimitură din el însuși și o lasă să cadă.  Mai întâi, își culege o mână. După aceea, urechile și nasul. Pe urmă își  culege o gaură în burtă. În următoarea imagine, vedem prin gaura omului. În gaură se vede în depărtare o căsuță mică. În spatele geamului, o femeie în  vârstă stă la masă. Femeia frământă un bulgăre de aluat. Muzică emoțio nantă sfârșit.   Este vorba despre cineva care este fericit, dar nu atât de ...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Maud Vanhauwaert