View Colofon
Original text "Ortensio" written in IT by Maurizio Amendola,
Other translations
Published in edition #1 2017-2019

Ortensio

Translated from IT to RO by Nicoleta Iolanda Rus
Written in IT by Maurizio Amendola

El crede că lumea este formată din linii. Nu sunt paralele, nu-i pasă unde se  întâlnesc. Contează spațiul care le îndepărtează, ceea ce îl umple, ceea ce  naște și moare în timp ce le reține, neschimbate și imaginare, în singurăta tea celui care le observă. 
Este o linie… Orizontul este o linie între cer și golful Sant'Eufemia.  Adesea, dacă apusul soarelui este curat, Stromboli pare mai aproape. Arată  ca o piramidă aproape neagră, din vârf apare acel fum gri pufăit, aproape  imperceptibil, pe care Ortensio îl deosebește cu greu. Este o linie și cea for mată din pietrele care, la țărm, anunță linia de plutire. Rămân uscate, nu  sunt atinse de spuma mareei, nu sunt atrăgătoare în ochii celor care le  culeg, așa cum sunt pietricelele ridicate de pe fundul mării. Ortensio crede  că fundul, pentru aceste pietricele, este cel mai potrivit loc unde pot sta. 
Apoi mai e și plaja, mare ca deșertul. Un rând lung de plăci din  piatră, aranjate în perechi, o traversează. 
O taie în două ca o broderie neregulată pe un cearceaf. 
Pe acolo Ortensio merge încet pe jos spre mare. Se oprește la jumăta tea drumului, face acest lucru în fiecare dimineață. Este un bunic slab, cu  pielea uscată de soare și părul alb în contrast puternic cu pielea bronzată.  Are maieul băgat în pantalonii scurți, cu o curea din piele cu catarama ru ginită. Toate buzunarele sunt descusute, dar nu și cel din spate în care ține portofelul. În interior, câțiva euro și o fotografie: fiul, nora și nepotul, așe zați pe gardul de lemn al unei cabane de munte. Înconjurați de zăpadă,  zâmbesc cu toții. 
Tusea este singurul lucru care îi aduce aminte că a încetat să fumeze.  Trebuie să se oprească. I-a rămas, în nări, acel miros care se impregnează în  case când fumătorii pleacă, se deschid ferestrele, se caută un curent care să  poată îndepărta mirosul. Ortensio închide ochii și trage cât mai mult aer în  piept. Când îi redeschide, se întoarce și observă celelalte linii care repre zintă spațiul vieții sale. 
Este albă și întreruptă acea linie despărțitoare a drumului național  18. Din punctul în care se află, Ortensio nu poate vedea asfaltul. Strada este  suspendată și pentru a ajunge la plajă se trece pe sub drumul național prin tr-un tunel pătrat de vreo zece metri, unde un bărbat înalt, deschizându-și  brațele ca niște aripi, poate atinge pereții cu vârful degetelor. 
Dincolo de drumul național, unde pe ambii parapeți, buchete de  flori uscate rămân în ghivecele lor, se află clădirea „Residence” în care tră iește Ortensio. 
„Residence” se umple în iunie de cei care sunt obișnuiți să trăiască în altă  parte în anotimpurile care nu sunt vară. Mai și septembrie conțin un timp  care dispare.

Ortensio locuiește în apartamentul de la etajul 3, ultimul etaj. De  acolo poate să-și observe secreta lume personală și opera lui ia formă, cu loare și dimensiune. O face în fiecare zi, privește. Admiră de la balcon  imensitatea plajei, își imaginează că merge pe plăcile de piatră spre mare,  chiar acolo unde este acum. Își imaginează că se oprește la jumătatea dru mului, acolo, în acel mic loc care a devenit o pajiște, apoi un arhipelag de  mici plante înflorite, care nu au nimic de-a face cu cele uscate care acoperă  dunele. Astăzi, în sfârșit, vede copacii care umbresc deșertul. 
Ortensio se apropie să observe îndeaproape scoarțele creaturilor  sale, le-ar putea spune pe nume dacă le-ar fi dat unul. Cea mai de sus frunză  a primului copac pe care l-a plantat în urmă cu câțiva ani se află astăzi la  patru metri. Când își acoperă ochii să se uite la ea, Ortensio se întreabă ce  poate să fi simțit primul om care a aprins un foc. Un gând care îi amintește  de unul dintre cele două vise obișnuite ale sale: el e în centrul micii sale  păduri pe plajă și aceasta se aprinde brusc, flăcările înfășoară ramurile și  trunchiurile se rup, totul arde, palmele mâinilor sale încep să se topească.  Ortensio se trezește. Primul lucru pe care trebuie să-l facă este să deschidă  obloanele, să respire aer proaspăt și să-și alunge din minte fumul rămas din  vis. 
Balconul dormitorului dă spre grădina clădirii „Residence”, unde asper soarele automate udă iarba, dar udă și un leagăn ruginit și o masă lungă din  piatră de lavă. 
La vest, linia despărțitoare, cărarea de plăci din piatră care se strecoară în  insula verde a creaturilor sale, țărmul de pietre, orizontul. Stromboli,  poate. Totul rămâne la locul lui. 
La est, ultimele linii. 
Calea ferată, imediat în spatele clădirii Residence. Apoi, ridicând privirea,  suspendată, este autostrada Salerno - Reggio Calabria, o vână subțire prin tre măslinii care acoperă dealul. 
În sfârșit, ultima linie. Orizontul care separă pământul de cer. Acolo încearcă să se urce Ortensio, unde crede că ar fi celălalt capăt  al pământului în timpul celui de-al doilea vis obișnuit: fuge către vârf și se  împiedică, se ridică și în spatele său, destul de departe de ți se face frică, se  înalță din golf un val înalt de câțiva kilometri. 
E marea care își ia totul înapoi, în timp ce Ortensio urlă. 
Iartă-mă, cer iertare, nu cer nimic altceva.

More by Nicoleta Iolanda Rus

Residence

Apartamentul 11  COPILUL  Pe acel copil, priviți-l bine.  În fiecare vară, acel copil are cu un an mai mult.  În fiecare vară, părul lui castaniu capătă în lumina soarelui o delicată  nuanță arămie, cu reflexe deschise. În fiecare vară, dimineața, umflă cauciu curile bmx-ului și pedalează în interiorul ansamblului rezidențial  Residence, de-a lungul gardului de piatră, în spatele căruia se ascunde și ur mărește pe furiș copiii de vârsta lui care bat mingea pe terenul bătătorit. Se  aud urlete și vorbe urâte de tot felul. Vorbe urâte pe care copilul nu le-a  spus niciodată.  Ansamblul Residenc...
Translated from IT to RO by Nicoleta Iolanda Rus
Written in IT by Maurizio Amendola

100 de date importante ale Imperiului Roman

Din 100 de date importante ale Imperiului Roman, Della Porta Editori,  Prefață de Arnaldo Marcone  9  11 septembrie. După mai mult de trei zile de lupte sângeroase în pădurea  Teutoburgică din nordul Germaniei, trei legiuni romane, sub conducerea  guvernatorului Publius Quinctilius Varus, au fost nimicite de o coaliție de  triburi germanice conduse de Arminius, prinț al tribului Cherusc. Șocul  provocat de știri la Roma este enorm: în urma înfrângerii, Augustus decide  să evacueze toate teritoriile dintre Rin și Elba cucerite de Drusus și apoi de  Tiberius (copiii soției sale Livia, născuți d...
Translated from IT to RO by Nicoleta Iolanda Rus
Written in IT by Fabio Guidetti

Barbari în Imperiul Roman

De ce a căzut Imperiul Roman? Această întrebare a bântuit civilizația eu ropeană de-a lungul întregii sale istorii, însoțită (uneori în mod explicit, al teori implicit) de o meditație asupra consecințelor pe care acest eveniment  îndepărtat le are în prezent. Impresionați de ruinele monumentale ale  Romei și formați pe moștenirea sa imaterială, am privit cu admirație cuce ririle sale economice, tehnologice și culturale: ne-am întrebat care ar fi fost  evoluția civilizației occidentale dacă prăbușirea Imperiului n-ar fi schimbat  condițiile individuale de viață și n-ar fi redus drastic complexi...
Translated from IT to RO by Nicoleta Iolanda Rus
Written in IT by Fabio Guidetti

Cum se poate măsura timpul?

Cum se poate măsura timpul? Putem înțelegem cu adevărat această categorie a gândirii și a realității care ne scapă chiar în momentul în care încercăm s-o percepem? În lumea noastră, în care ceasuri și calendare sunt accesibile oricui în câteva secunde, este greu să ne imaginăm cum e să trăiești fără să știi momentul, ora, ziua în care te afli. În plus, pe vremea bunicilor noștri, numai cei mai bogați și cei mai educați puteau să citească un ziar și puteau să aibă un ceas de buzunar: pentru cei care trăiau și lucrau în mediul rural, percepția trecerii timpului era marcată de bătaia clopotelor ș...
Translated from IT to RO by Nicoleta Iolanda Rus
Written in IT by Fabio Guidetti
More in RO

Copiii scriitori

Aproape tot ce s-a întâmplat în ziua aceea se petrece aici. Țin degetul arătă tor îndreptat spre cap. După mulți ani, în timp ce îl duc pe fiul meu să des copere gheața, încă îmi amintesc toate întâmplările din acea unică zi ca o pe  “executare”.  N-a murit nimeni. Oamenii erau periculoși, mai ales copiii mici,  atârnați în copaci. Bălăbănindu-și picioarele – și din limba aflată în mijlo cul gurii aveau să vină cele mai îngrozitoare crime. Să auzi doare, să mergi e  un truc. Să mergem.  Până și micii dictatori îmbătrânesc. Copiii conlocuiesc pe pământ  cu părinții, de milioane, poate mii de mi...
Translated from PT to RO by Simina Popa
Written in PT by José Gardeazabal

Toți pe lume frați noi suntem

Când l-am văzut pe Andrei îndepărtându-se, am început să-l iubesc. Mă uitam la rucsacul lui negru care dădea pe dinafară, îl căra în spinare ca pe un scut. Era atât de burdușit, încât îți dădeai seama că nu te uiți la un călător, că omul nu se duce nicăieri. Dacă ar fi mers cu el la munte, greutatea l-ar fi tras poate înapoi, în prăpastie. Fermoarele erau uzate, stăteau să pocnească, așa că mi-am imaginat rucsacul desfăcându-se ca un airbag, ca o pernă de aer, tot mai mare și mai mare, o parașută care l-ar ridica și l-ar purta spre locul unde trebuie să ajungă.     În primul an de liceu, toți...
Translated from NL to RO by Irina Kappelhof Costea
Written in NL by Yelena Schmitz

Fulgerări

Într-o culegere de eseuri cu titlul Zen în arta scrisului, Ray Bradbury scrie că, de la douăzeci şi patru la treizeci şi şase de ani, îşi petrecuse timpul punând pe hârtie liste de substantive. Lista arăta mai mult sau mai puţin aşa: „LACUL. NOAPTEA. GREIERII. PRĂPASTIA. PODUL. PARTERUL. TRAPA. COPILUL. MULŢIMEA. TRENUL NOCTURN. SIRENA CEŢURILOR. SECERA. CARNAVALUL. CARUSELUL. PITICUL. LABIRINTUL OGLINZILOR. SCHELETUL.“ Recent, mi s-a întâmplat ceva asemănător. Am trăit într-o familie care mi-a oferit o educaţie bună şi un mod potrivit de a relaţiona cu lumea, dar în ultimul timp mă gândesc...
Translated from IT to RO by Elena Damaschin
Written in IT by Sara Micello

Exilul

Patul era ca o corabie care străpungea apele nopții. Ei doi, îmbrățișați, aveau textura unui val întunecat, străfulgerat când și când de câte o rază de lumină.Corabia plutea lin și misterios, iar în jur peisajul era doar întinderea nesfârșită a apelor, fără însă ca aceasta să fie înspăimântătoare. Se regăsiseră de puțin timp.  Câteodată se jucau tenis. Câteodată chiar mai beau și o bere după. Astfel de tovărășii efemere se legau de multe ori între angajații singuratici care fuseseră transferați în acel oraș. În general, preferau să transfere necăsătoriți. Totuși, curios lucru, rareori aceștia...
Written in RO by Anna Kalimar

Am trăit în satul ăsta dintotdeauna

Pielea ni s-a schimbat. Îmi spun asta în fața oglinzii de apă domoală pe care ne-o dăruiește adăpătoarea. Nu mai sunt vaci în sat, așa că jgheabul ăsta e al nostru, ca de altfel aproape tot ce ne înconjoară. Al nostru și al nimănui. Proprietatea celor care au rezistență și reședință aici. Fata mea, cu urme de noroi și frunze uscate în păr, se agață strâns de corpul meu ca un animăluț. Nu mai folosim de multă vreme căruciorul pentru că drumurile pietruite îl rup în bucăți, iar mușchii mei s-au mulat oricum pe corpul ei, pe greutatea și pe contururile ei, scoțând la iveală linii noi, atletice, n...
Translated from ES to RO by Silvia Alexandra Ștefan
Written in ES by Aixa De la Cruz Regúlez

Zece degete în depărtare

DEGETUL MARE   Chiar dacă stai la etajul doișpe, tot se aude zgomotul de pe șantier. Speli  vasele. Te-ai rostogolit din pat, ți-ai tras boxerii pe tine și, în sânii goi și fără  șosete, te-ai apucat de spălat vasele. Pentru că n-a venit imediat apa caldă la  robinet, ai uitat să dai drumul la apă rece, așa că apa e acum clocotită și te  frige la mâini. Când le scoți de sub apă, mâinile ți se fac roșii ca focul. Tot blatul e plin cu vase soioase. În bucătărie, chiar și pe jos sunt oale, tăvi  din sticlă și teancuri de farfuriuțe cu brânză de vaci întărită pe margine.  Podeaua bucătăriei nu e a...
Translated from NL to RO by Cătălina Oșlobanu
Written in NL by Joost Oomen