View Colofon
Original text "Ortensio" written in IT by Maurizio Amendola,
Other translations
Published in edition #1 2017-2019

Ortensio

Translated from IT to RO by Nicoleta Iolanda Rus
Written in IT by Maurizio Amendola

El crede că lumea este formată din linii. Nu sunt paralele, nu-i pasă unde se  întâlnesc. Contează spațiul care le îndepărtează, ceea ce îl umple, ceea ce  naște și moare în timp ce le reține, neschimbate și imaginare, în singurăta tea celui care le observă. 
Este o linie… Orizontul este o linie între cer și golful Sant'Eufemia.  Adesea, dacă apusul soarelui este curat, Stromboli pare mai aproape. Arată  ca o piramidă aproape neagră, din vârf apare acel fum gri pufăit, aproape  imperceptibil, pe care Ortensio îl deosebește cu greu. Este o linie și cea for mată din pietrele care, la țărm, anunță linia de plutire. Rămân uscate, nu  sunt atinse de spuma mareei, nu sunt atrăgătoare în ochii celor care le  culeg, așa cum sunt pietricelele ridicate de pe fundul mării. Ortensio crede  că fundul, pentru aceste pietricele, este cel mai potrivit loc unde pot sta. 
Apoi mai e și plaja, mare ca deșertul. Un rând lung de plăci din  piatră, aranjate în perechi, o traversează. 
O taie în două ca o broderie neregulată pe un cearceaf. 
Pe acolo Ortensio merge încet pe jos spre mare. Se oprește la jumăta tea drumului, face acest lucru în fiecare dimineață. Este un bunic slab, cu  pielea uscată de soare și părul alb în contrast puternic cu pielea bronzată.  Are maieul băgat în pantalonii scurți, cu o curea din piele cu catarama ru ginită. Toate buzunarele sunt descusute, dar nu și cel din spate în care ține portofelul. În interior, câțiva euro și o fotografie: fiul, nora și nepotul, așe zați pe gardul de lemn al unei cabane de munte. Înconjurați de zăpadă,  zâmbesc cu toții. 
Tusea este singurul lucru care îi aduce aminte că a încetat să fumeze.  Trebuie să se oprească. I-a rămas, în nări, acel miros care se impregnează în  case când fumătorii pleacă, se deschid ferestrele, se caută un curent care să  poată îndepărta mirosul. Ortensio închide ochii și trage cât mai mult aer în  piept. Când îi redeschide, se întoarce și observă celelalte linii care repre zintă spațiul vieții sale. 
Este albă și întreruptă acea linie despărțitoare a drumului național  18. Din punctul în care se află, Ortensio nu poate vedea asfaltul. Strada este  suspendată și pentru a ajunge la plajă se trece pe sub drumul național prin tr-un tunel pătrat de vreo zece metri, unde un bărbat înalt, deschizându-și  brațele ca niște aripi, poate atinge pereții cu vârful degetelor. 
Dincolo de drumul național, unde pe ambii parapeți, buchete de  flori uscate rămân în ghivecele lor, se află clădirea „Residence” în care tră iește Ortensio. 
„Residence” se umple în iunie de cei care sunt obișnuiți să trăiască în altă  parte în anotimpurile care nu sunt vară. Mai și septembrie conțin un timp  care dispare.

Ortensio locuiește în apartamentul de la etajul 3, ultimul etaj. De  acolo poate să-și observe secreta lume personală și opera lui ia formă, cu loare și dimensiune. O face în fiecare zi, privește. Admiră de la balcon  imensitatea plajei, își imaginează că merge pe plăcile de piatră spre mare,  chiar acolo unde este acum. Își imaginează că se oprește la jumătatea dru mului, acolo, în acel mic loc care a devenit o pajiște, apoi un arhipelag de  mici plante înflorite, care nu au nimic de-a face cu cele uscate care acoperă  dunele. Astăzi, în sfârșit, vede copacii care umbresc deșertul. 
Ortensio se apropie să observe îndeaproape scoarțele creaturilor  sale, le-ar putea spune pe nume dacă le-ar fi dat unul. Cea mai de sus frunză  a primului copac pe care l-a plantat în urmă cu câțiva ani se află astăzi la  patru metri. Când își acoperă ochii să se uite la ea, Ortensio se întreabă ce  poate să fi simțit primul om care a aprins un foc. Un gând care îi amintește  de unul dintre cele două vise obișnuite ale sale: el e în centrul micii sale  păduri pe plajă și aceasta se aprinde brusc, flăcările înfășoară ramurile și  trunchiurile se rup, totul arde, palmele mâinilor sale încep să se topească.  Ortensio se trezește. Primul lucru pe care trebuie să-l facă este să deschidă  obloanele, să respire aer proaspăt și să-și alunge din minte fumul rămas din  vis. 
Balconul dormitorului dă spre grădina clădirii „Residence”, unde asper soarele automate udă iarba, dar udă și un leagăn ruginit și o masă lungă din  piatră de lavă. 
La vest, linia despărțitoare, cărarea de plăci din piatră care se strecoară în  insula verde a creaturilor sale, țărmul de pietre, orizontul. Stromboli,  poate. Totul rămâne la locul lui. 
La est, ultimele linii. 
Calea ferată, imediat în spatele clădirii Residence. Apoi, ridicând privirea,  suspendată, este autostrada Salerno - Reggio Calabria, o vână subțire prin tre măslinii care acoperă dealul. 
În sfârșit, ultima linie. Orizontul care separă pământul de cer. Acolo încearcă să se urce Ortensio, unde crede că ar fi celălalt capăt  al pământului în timpul celui de-al doilea vis obișnuit: fuge către vârf și se  împiedică, se ridică și în spatele său, destul de departe de ți se face frică, se  înalță din golf un val înalt de câțiva kilometri. 
E marea care își ia totul înapoi, în timp ce Ortensio urlă. 
Iartă-mă, cer iertare, nu cer nimic altceva.

More by Nicoleta Iolanda Rus

Residence

Apartamentul 11  COPILUL  Pe acel copil, priviți-l bine.  În fiecare vară, acel copil are cu un an mai mult.  În fiecare vară, părul lui castaniu capătă în lumina soarelui o delicată  nuanță arămie, cu reflexe deschise. În fiecare vară, dimineața, umflă cauciu curile bmx-ului și pedalează în interiorul ansamblului rezidențial  Residence, de-a lungul gardului de piatră, în spatele căruia se ascunde și ur mărește pe furiș copiii de vârsta lui care bat mingea pe terenul bătătorit. Se  aud urlete și vorbe urâte de tot felul. Vorbe urâte pe care copilul nu le-a  spus niciodată.  Ansamblul Residenc...
Translated from IT to RO by Nicoleta Iolanda Rus
Written in IT by Maurizio Amendola

100 de date importante ale Imperiului Roman

Din 100 de date importante ale Imperiului Roman, Della Porta Editori,  Prefață de Arnaldo Marcone  9  11 septembrie. După mai mult de trei zile de lupte sângeroase în pădurea  Teutoburgică din nordul Germaniei, trei legiuni romane, sub conducerea  guvernatorului Publius Quinctilius Varus, au fost nimicite de o coaliție de  triburi germanice conduse de Arminius, prinț al tribului Cherusc. Șocul  provocat de știri la Roma este enorm: în urma înfrângerii, Augustus decide  să evacueze toate teritoriile dintre Rin și Elba cucerite de Drusus și apoi de  Tiberius (copiii soției sale Livia, născuți d...
Translated from IT to RO by Nicoleta Iolanda Rus
Written in IT by Fabio Guidetti

Barbari în Imperiul Roman

De ce a căzut Imperiul Roman? Această întrebare a bântuit civilizația eu ropeană de-a lungul întregii sale istorii, însoțită (uneori în mod explicit, al teori implicit) de o meditație asupra consecințelor pe care acest eveniment  îndepărtat le are în prezent. Impresionați de ruinele monumentale ale  Romei și formați pe moștenirea sa imaterială, am privit cu admirație cuce ririle sale economice, tehnologice și culturale: ne-am întrebat care ar fi fost  evoluția civilizației occidentale dacă prăbușirea Imperiului n-ar fi schimbat  condițiile individuale de viață și n-ar fi redus drastic complexi...
Translated from IT to RO by Nicoleta Iolanda Rus
Written in IT by Fabio Guidetti

Cum se poate măsura timpul?

Cum se poate măsura timpul? Putem înțelegem cu adevărat această categorie a gândirii și a realității care ne scapă chiar în momentul în care încercăm s-o percepem? În lumea noastră, în care ceasuri și calendare sunt accesibile oricui în câteva secunde, este greu să ne imaginăm cum e să trăiești fără să știi momentul, ora, ziua în care te afli. În plus, pe vremea bunicilor noștri, numai cei mai bogați și cei mai educați puteau să citească un ziar și puteau să aibă un ceas de buzunar: pentru cei care trăiau și lucrau în mediul rural, percepția trecerii timpului era marcată de bătaia clopotelor ș...
Translated from IT to RO by Nicoleta Iolanda Rus
Written in IT by Fabio Guidetti
More in RO

Schimbarea

— Luați liftul, eu vin pe scări, strigă tânărul medic și pornește în goană, sărind câteva trepte deodată. Trebuie să ajungă la timp. Cu câteva săptămâni înainte, imediat după naștere, mama se prezentase la pediatru: copilul plângea necontenit. La prima vizită auzise: — Hrăniți-l ca lumea o dată și-o să se liniștească. La a doua policlinică i se spusese: — Are colici. Nu mai mâncați prăjeli. Laptele o să se facă mai bun, iar copilul n-o să mai urle. Doctorul de la cabinetul privat pur și simplu izbucnise în râs: — Păi, cum să nu plângă? Doar e nou-născut. Pediatrii erau liniștiți, da...
Translated from PL to RO by Sabra Daici
Written in PL by Joanna Gierak Onoszko

Orașul străin

Amsterdamul era plin de culoare și capricios în pragul toamnei. Vremea se schimba clipă de clipă, soarele alterna cu ploaia într-un ciclu continuu, ce se repeta iar și iar, precum Ave Maria în timpul rugăciunilor care compun rozariul. Am stat sub un pod, așteptând ca una dintre scurtele furtuni să se oprească. Plănuisem o excursie cu bicicleta prin Amsterdam. Voiam să văd faimoasele poldere, canale de apă ce se încrucișează pe pajiștile de un verde intens, dominate de morile de vânt care-și întind palele precum brațele unor sperietori de pe câmp. Ar fi trebuit să fie prima mea călătorie în nou...
Translated from CZ to RO by Mircea Dan Duță
Written in CZ by Anna Háblová

Adunăm forțe pentru a o lua la fugă

[...] Lipsit de experiență, am intrat în club la scurt timp după ora deschiderii, când, prin cârciumile din jur, tinerii abia intrau în starea de spirit corespunzătoare. Deocamdată, pe ringul de dans pustiu se rostogoleau numai efectele de lumină, iar setul tehno introductiv al DJ-ului amintea mai degrabă de mantrele unui călugăr budist decât de vreo chestie satanică. După strălucirea umedă a podelei, era clar că o firmă de curățenie trecuse pe acolo cu o jumătate de oră în urmă. Ca atare, am meditat un timp asupra dimensiunii iluzorii a destinului uman, mergând din când în când la bar pentru ...
Translated from CZ to RO by Mircea Dan Duță
Written in CZ by Ondrej Macl

Mâine

Întinsă pe spate în confortul molatic al așternuturilor, cu ochii fixați într-un punct invizibil din tavanul camerei, Carlota încerca din greu să-și regleze respirația tulburată de visul anxios care o trezise. Nici măcar nu-și mai amintea ce visase, însă rămăsese cu senzația de disperare care a obligat-o să se trezească. Și, încă de la trezirea abruptă din miezul nopții, tot încerca în toate felurile care-i treceau prin minte să își domolească ritmul cardiac, dar fără succes. A renunțat, a dat pătura la o parte și s-a ridicat din pat, nu înainte de a auzi o reclamație sub formă de mieunat din ...
Translated from PT to RO by Iolanda Vasile
Written in PT by Patrícia Patriarca

Portretul

Casa avea o ușă de stejar și o fațadă impunătoare, fără plăcuțe cu nume. Până să coboare David a trecut ceva timp, mi-am lăsat privirea să cuprindă strada. Era pașnică și albă, de necomparat cu cartierul de lângă canal unde locuiam noi, Sam și cu mine. Oscilam între visare și ranchiună, așa cum se întâmpla adesea când mă confrunt cu lucruri pe care nu mi le permit.     David a deschis ușa și mi-a zâmbit. Avea cămașa descheiată. Am urcat scara în urma lui și i-am simțit mirosul, nuci și terebentină, apoi m-a poftit din nou înăuntru. Atelierul era la fel de dezordonat ca data trecută, dar parcă ...
Translated from NL to RO by Irina Kappelhof Costea
Written in NL by Hannah Roels

Sonia ridică mâna

Prin părțile acestea oamenii sunt foarte suspicioși. Dar nu știe dacă prin alte locuri ar primi-o cu brațele deschise. Oamenii din partea lui. Cei din tabăra cealaltă. Nu cunoaște în jurul ei cupluri din generațiile înaintate în care cei doi să fie prieteni și nu dușmani, chiar dacă rămân împreună pe veci. Or fi fiind pe undeva și care sunt prieteni toată viața și dincolo de ea, dar aceia sunt puțini, extrem de norocoși și ascunși bine de tot de ochii tuturor, astfel încât, privind în jur, tu, tânărul, să fii aproape convins că cel de lângă tine o să ajungă în cele din urmă să-ți mănânce sufle...
Written in RO by Lavinia Braniște