View Colofon
Original text "'Come si può misurare il tempo?'" written in IT by Fabio Guidetti,
Other translations
Published in edition #1 2017-2019

Cum se poate măsura timpul?

Translated from IT to RO by Nicoleta Iolanda Rus
Written in IT by Fabio Guidetti

Cum se poate măsura timpul? Putem înțelegem cu adevărat această categorie a gândirii și a realității care ne scapă chiar în momentul în care încercăm s-o percepem? În lumea noastră, în care ceasuri și calendare sunt accesibile oricui în câteva secunde, este greu să ne imaginăm cum e să trăiești fără să știi momentul, ora, ziua în care te afli. În plus, pe vremea bunicilor noștri, numai cei mai bogați și cei mai educați puteau să citească un ziar și puteau să aibă un ceas de buzunar: pentru cei care trăiau și lucrau în mediul rural, percepția trecerii timpului era marcată de bătaia clopotelor și de calendarul sărbătorilor religioase. Ceea ce a permis omului să măsoare timpul este, de fapt, recunoașterea ciclicității sale: și cel puțin începând cu revoluția neolitică, de acum peste zece mii de ani, când comunitățile omenești au început să cultive pământul, măsurarea timpului se bazează pe periodicitatea fenomenelor naturale. Printre acestea, un loc important este ocupat de fenomenele astronomice, cum ar fi alternanța zilei cu noaptea și înălțimea diferită a soarelui pe cer în funcție de anotimpuri: aceasta din urmă în special, influențând condițiile climatice și schimbările de temperatură, determină reînnoirea anuală a vegetației și succesiunea lucrărilor agricole.

Legătura dintre mișcarea constantă a corpurilor cerești și schimbarea condițiilor climatice a fost observată începând din cea mai îndepărtată antichitate; și de la începutul civilizației, omul s-a străduit să înțeleagă această mișcare, să prevadă schimbările sezoniere și să stabilească calendarul lucrărilor agricole. Examinând materialele arheologice conservate, au fost mai ales civilizațiile din Mesopotamia cele care au înregistrat, de-a lungul secolelor, o cantitate enormă de observații astronomice. Babilonienii au studiat în special mișcarea planetelor, încercând să determine periodicitatea lor: începând cel puțin cu mijlocul secolului al optulea î.Hr. au dezvoltat un sistem de observare, susținut probabil direct de către autoritatea de stat, care a garantat înregistrarea mișcărilor planetare la intervale regulate. Mărturia principală privind observarea cerului în Mesopotamia ne este furnizată de așa-numitele "jurnale astronomice babiloniene", o colecție de plăcuțe de lut din diverse situri arheologice din actualul Irak și acum conservate în British Museum: textele conținute aici cuprind o perioadă de aproape 600 de ani, între mijlocul secolului al șaptelea și jumătatea primului secol î.Hr. Dar aceste date circulau și în afara arhivelor babiloniene: erau folosite încă în secolul al II-lea d.Hr. de către astronomul roman Claudius Ptolemeu, care, pentru a găsi datarea absolută a evenimentelor astronomice înregistrate în trecut, folosea așa-zisa "epocă a lui Nabonassare", după numele suveranului babilonian (747-734 î.Hr.), epocă în care se găsesc primele înregistrări. Datorită observării acestor fenomene de-a lungul secolelor, astronomii babilonieni au putut recunoaște periodicitatea mișcării planetelor și au putut calcula perioada aparițiilor lor viitoare, un rezultat fundamental mai presus de toate pentru formularea prognozelor astrologice.

Nu putem ști dacă aceste observații au dus de asemenea la formularea, în zona babiloniană, a unor teorii care să poată explica modul în care mișcarea corpurilor cerești funcționează. Această dezvoltare poate fi reconstituită numai pentru perioada lumii antice grecești, în special în cadrul școlii de filosofie ionică, care a înflorit în secolul al VI-lea î.Hr. în teritoriile din estul Greciei. În această epocă, orașele grecești din Ionia erau controlate de regatul Lidiei, care domina Anatolia de Vest: tocmai relațiile strânse cu zonele de uscat asiatice le-au oferit mai multe posibilități de schimburi cu civilizațiile din Orientul Apropiat, în sfera comercială, dar și culturală și științifică. Grecii înșiși recunoșteau această datorie morală: istoricul Herodot al Halicarnasului, care a trăit un secol mai târziu, dar a crescut în același mediu cultural, recunoștea în mod explicit (în cartea a II-a Istorii, p. 109) că grecii au învățat geometria de la egipteni și astronomia de la babilonieni. Aceste două discipline au fost înțelese de Herodot în primul rând în sens practic: geometria este știința care se ocupă cu măsurarea spațiului, dezvoltată în special în Egipt pentru a răspunde nevoii de a recupera diviziunea proprietății după inundațiile Nilului; astronomia este știința care se ocupă cu măsurarea timpului, folosind echipamentele specifice (polul și gnomonul) și instrumentele conceptuale (împărțirea zilei și a nopții în douăsprezece ore) a cărei invenție Herodotus o atribuie tocmai civilizației mesopotamică.

Un lucru demn de luat în considerare este simplitatea instrumentelor astronomice menționate de Herodot. Gnomonul, de exemplu, nu era altceva decât un băț înfipt în pământ în poziție perpendiculară pe sol, a cărui umbră, scurtându-se dimineața și lungindu-se după-amiaza, permitea să urmărească mișcarea soarelui pe cer și apoi să măsoare orele cu lumina zilei: chiar numele său, derivat de la verbul "a cunoaște", înseamnă tocmai "obiectul care vă permite să cunoașteți" timpul. În schimb, polul, al cărui nume indică "pivotul" unei rotații, era un recipient de formă emisferică, care, plasat într-o poziție orizontală, era folosit ca imagine a cerului în oglindă: combinarea polului cu gnomonul, adică fixând un băț în centrul recipientului, rezultatul obținut este că extremitatea umbrei bățului, proiectat pe suprafața interioară a recipientului, reflecta mișcarea soarelui în lumina zilei. Prin urmare, combinația dintre pol și gnomon funcționează conform aceluiași principiu al ceasului solar sau al meridianei. Mărturia lui Herodot ne asigură că aceste instrumente nu erau o invenție nouă, ci erau deja folosite de babilonieni pentru măsurarea timpului. Dar, odată cu introducerea unor astfel de instrumente în lumea greacă, aceste activități științifice se aflau într-o evoluție neașteptată: într-o societate extrem de tehnologică ca a noastră, este o mare surpriză să vedem cum au reușit filosofii ionici să elaboreze modele teoretice de complexitate considerabilă folosind doar aceste instrumente elementare.

Anaximandru din Milet, care a trăit în prima jumătate a secolului VI î.Hr, este primul filosof occidental căruia sursele i-au atribuit elaborarea unui model teoretic al structurii universului, de care sunt legate și primele măsurători astronomice reale. De la Anaximandru, ca și de la toți filozofii greci anteriori lui Platon, nu avem nicio mărturie directă: tot ceea ce știm despre el datorăm așa-numiților dossografi, autori care au trăit câteva secole mai târziu, în epoca imperială și în Antichitatea târzie, care au încercat să recupereze mărturiile gândirii acestor filosofi antici, de multe ori obținute nu direct din operele lor, ci din compendii preexistente. Conform cu ceea ce putem reconstrui pe baza acestor surse, principala noutate a abordării lui Anaximandru, care va caracteriza apoi întreaga tradiție astronomică greacă și romană, a fost reprezentată de faptul că s-a întemeiat pe baze geometrice și nu aritmetice: cu alte cuvinte, în loc să înregistreze pur și simplu observațiile, numărând zilele în care o planetă rămânea vizibilă sau invizibilă, Anaximandru a elaborat un model geometric care să descrie mișcarea corpurilor cerești, încercând să înțeleagă modalitățile și duratele. Prin urmare, el poate fi considerat inventatorul modelului geocentric al universului, bazat pe ideea că corpurile cerești se mișcă cu o mișcare circulară uniformă în jurul pământului, nemișcat în centrul sistemului.

Conform doxografului Diogene Laerțiu, care a trăit în secolul III d.Hr. (Viețile și opiniile filozofilor iluștri, cartea II, § 1), Anaximandru își imagina pământul ca o sferă în centrul universului: pe baza acestei ipoteze, a folosit umbra gnomonului pentru a face măsurători astronomice care să permită să stabilească cu exactitate perioada de solstiții și echinocții și, prin urmare, durata anotimpurilor. Odată ce gnomonul a fost plantat în pământ, observarea umbrei lui permitea urmărirea mișcări aparente a soarelui: prin marcarea, la intervale regulate de timp, a punctelor care corespund extremității umbrei, putem construi linii curbe de arc parabolic, reprezentând proiecția pe teren a rutei soarelui pe cer. Amiaza solară sau când soarele ajunge în punctul cel mai înalt de pe cer corespunde, desigur, momentului în care umbra gnomonului este mai scurtă și este îndreptată spre polul nord ceresc (adică, coincide cu meridianul local). Odată ce poziția umbrei meridionale a fost stabilită, Anaximandru a măsurat variațiile lungimii sale zi de zi: în felul acesta, a putut examina schimbările de poziție ale soarelui nu numai în timpul zilei, dar și pe tot parcursul anului. El a observat că umbra gnomonului devine mai scurtă și mai lungă în timpul anului, nu numai în timpul zilei atingând o lungime maximă în timpul iernii și una minimă în timpul verii. Faptul că soarele este mai aproape de pământ iarna și mai departe vara era evident o moștenire a cunoașterii comune timp de milenii: saltul calitativ reprezentat de Anaximandru a constat în măsurarea experimentală a acestei variații, ducând la consecințe importante asupra cerului și a corpurilor cerești. Prin măsurarea variațiilor de umbră meridiană, Anaximandru a identificat, de fapt, exact cele două momente în care traiectoria soarelui începe să se deplaseze de la nord la sud și invers: aceste două momente au fost denumite "puncte de cotitură" (tropé în grecește) în mișcarea anuală a soarelui; și cercurile de-a lungul cărora se desfășura mișcarea diurnă a aceluiași astru corespunzătoare celor două momente a luat numele de "tropici".


Procedura descrisă mai sus ne face să înțelegem simplitatea măsurilor luate de Anaximandru, folosind instrumente vechi și dând pentru prima dată o obiectivitate matematică cunoștințelor care fuseseră patrimoniu comun timp de milenii. Principala inovație a lui Anaximandru și a științei grecești în general nu a fost construcția de noi instrumente sau o mai mare precizie a măsurătorilor, ci construirea unui nou model teoretic, care va fi apoi instituit cu numele de "model geocentric": o reprezentare mentală a universului, în care mișcările corpurilor cerești sunt proiectate pe suprafața interioară a unei sfere de dimensiuni infinite sau mai degrabă a unei sfere atât de mare încât pământul pare infinit de mic încât să poată fi considerat egal, în construcție geometrică, cu un punct. Această nouă reprezentare mentală a permis filosofilor ionieni un uriaș pas înainte în comparație cu tradiția babiloniană, de fapt, punând bazele astronomiei și ale geografiei științifice așa cum le înțelegem astăzi. Modelul geocentric prezenta, de fapt, un avantaj extraordinar: acela de a permite o măsurare exactă a ciclicității fenomenelor cerești, exprimată nu în termeni absoluți, prin numere și perioade (ca în înregistrările observațiilor astronomice babiloniene), ci în termeni relativi, ca fracțiuni ale unei mișcări circulare. Astronomia și geografia greacă și romană se bazează pe calculul distanțelor unghiulare, exprimate în funcție de sistemul sexagesimal moștenit de la tradiția babiloniană. Principala consecință a utilizării distanțelor unghiulare a fost aceea de a putea transfera cantitățile (rapoarte, proporții, unghiuri) măsurate pe pământ, în interiorul unui mic recipient emisferic, în spațiile infinit de mari ale universului, menținând evident nu valoarea numerică, ci proporțiile lor reciproce. Distanțele dintre cercurile cerești, poziția soarelui în diferite momente ale anului, latitudinile geografice au fost măsurate cu ajutorul unui baston și al unui recipient, iar de acolo transferate, prin diagrame geometrice desenate pe foi de papirus, în dimensiunile incomensurabile ale cosmosului. Astfel s-au născut conceptele de bază ale astronomiei și ale geografiei grecești (ecuatorul, tropicele, polii, latitudinea și multe altele), folosite până în prezent, supraviețuind fără probleme abandonării modelului geocentric în care fuseseră inventate. Eficiența unui astfel de model, într-adevăr (așa cum explică Ptolemeu în capitolele introductive ale tratatului Almageste), era tocmai aceea de a fi o construcție teoretică, elaborată pentru a măsura mișcările corpurilor cerești și nu pentru a formula ipoteze despre natura lor. În mod paradoxal, așadar, Copernic și Galileo au interpretat geocentrismul pentru ceea ce era de fapt, un model, care putea (și trebuia) să fie îmbunătățit: au dovedit că i-au înțeles cu adevărat natura, mult mai bine decât cei mai îndârjiți apărători. Deși acum știm că corpurile cerești se mișcă diferit și respectă alte legi, baza sistemelor noastre de referință astronomice și geografice a rămas aceeași: o proiecție sferică inventată de acum peste 2500 de ani de persoane cu o extraordinară capacitate intuitivă, al căror singur instrument științific era un băț plantat în pamânt.

More by Nicoleta Iolanda Rus

Ortensio

El crede că lumea este formată din linii. Nu sunt paralele, nu-i pasă unde se  întâlnesc. Contează spațiul care le îndepărtează, ceea ce îl umple, ceea ce  naște și moare în timp ce le reține, neschimbate și imaginare, în singurăta tea celui care le observă.  Este o linie… Orizontul este o linie între cer și golful Sant'Eufemia.  Adesea, dacă apusul soarelui este curat, Stromboli pare mai aproape. Arată  ca o piramidă aproape neagră, din vârf apare acel fum gri pufăit, aproape  imperceptibil, pe care Ortensio îl deosebește cu greu. Este o linie și cea for mată din pietrele care, la țărm, anunț...
Translated from IT to RO by Nicoleta Iolanda Rus
Written in IT by Maurizio Amendola

Residence

Apartamentul 11  COPILUL  Pe acel copil, priviți-l bine.  În fiecare vară, acel copil are cu un an mai mult.  În fiecare vară, părul lui castaniu capătă în lumina soarelui o delicată  nuanță arămie, cu reflexe deschise. În fiecare vară, dimineața, umflă cauciu curile bmx-ului și pedalează în interiorul ansamblului rezidențial  Residence, de-a lungul gardului de piatră, în spatele căruia se ascunde și ur mărește pe furiș copiii de vârsta lui care bat mingea pe terenul bătătorit. Se  aud urlete și vorbe urâte de tot felul. Vorbe urâte pe care copilul nu le-a  spus niciodată.  Ansamblul Residenc...
Translated from IT to RO by Nicoleta Iolanda Rus
Written in IT by Maurizio Amendola

100 de date importante ale Imperiului Roman

Din 100 de date importante ale Imperiului Roman, Della Porta Editori,  Prefață de Arnaldo Marcone  9  11 septembrie. După mai mult de trei zile de lupte sângeroase în pădurea  Teutoburgică din nordul Germaniei, trei legiuni romane, sub conducerea  guvernatorului Publius Quinctilius Varus, au fost nimicite de o coaliție de  triburi germanice conduse de Arminius, prinț al tribului Cherusc. Șocul  provocat de știri la Roma este enorm: în urma înfrângerii, Augustus decide  să evacueze toate teritoriile dintre Rin și Elba cucerite de Drusus și apoi de  Tiberius (copiii soției sale Livia, născuți d...
Translated from IT to RO by Nicoleta Iolanda Rus
Written in IT by Fabio Guidetti

Barbari în Imperiul Roman

De ce a căzut Imperiul Roman? Această întrebare a bântuit civilizația eu ropeană de-a lungul întregii sale istorii, însoțită (uneori în mod explicit, al teori implicit) de o meditație asupra consecințelor pe care acest eveniment  îndepărtat le are în prezent. Impresionați de ruinele monumentale ale  Romei și formați pe moștenirea sa imaterială, am privit cu admirație cuce ririle sale economice, tehnologice și culturale: ne-am întrebat care ar fi fost  evoluția civilizației occidentale dacă prăbușirea Imperiului n-ar fi schimbat  condițiile individuale de viață și n-ar fi redus drastic complexi...
Translated from IT to RO by Nicoleta Iolanda Rus
Written in IT by Fabio Guidetti
More in RO

Rezumat

Povestirea pe care am început s-o scriu ar putea deveni fie un fragment dintr-o antologie de povestiri scurte – concentrate pe diferite personaje legate între ele –, fie un fragment dintr-un roman de tipul young adult. Suntem în viitorul apropiat şi într-un chat de părinţi îngrijoraţi explodează alarmisme şi scandaluri, creând un lanţ într-o comunitate restrânsă, în aparenţă atentă şi corectă, dar în realitate verde de invidie şi individualisme. Apare evidentă – între timp ce se dezleagă discuţii, minciuni, atitudini şi afirmaţii de mici puteri meschine – neînţelegerea totală a vieţii emoțion...
Translated from IT to RO by Elena Damaschin
Written in IT by Arianna Giorgia Bonazzi

Hidro

– Nicăieri nu-i ca acasă, zice Saúl scoțându-și inelele pe rând.  Ivanka înaintează până în mijlocul cabinei și se oprește. O să mai aș tepte puțin. Îl urmărește mișcându-se pe lângă pat, mai repede, pentru ca  lumina roșiatică să-i estompeze corpolența iar respirația să se îndrepte către  freamătul oceanului. De fapt, a orchestrat o modalitate minuțioasă de a se  împrăştia prin încăpere în mici insule din sine însuși. S-a descălțat iute.  Sacoul cade, moale, pe cuier. Butonii auriți și papionul ajung pe noptieră.  Cu câtă atenție. Detaliile acestea o înconjoară.  – Ce ușurare că am scăpat de ...
Translated from ES to RO by Oana-Dana Balaş
Written in ES by Matías Candeira

Nu vreau să fiu un câine

CUM SĂ OPREȘTI SUFERINȚA DIN DRAGOSTE, tastez la calculator. Chestia asta trebuie să se oprească aici. Văd poveștile oamenilor, dar nu vreau povești, vreau soluții, nu compasiune. TRANSFORMARE, scriu. Google spune că există transformare în matematică și în genetică. O aleg pe a doua și fac astfel prima alegere. Mă obosește corpul ăsta, care a fost sărutat deja de prea mulți oameni, care poate e ruinat, m-am purtat nesăbuit cu el, n-am avut grijă de el, trebuie aruncat, modificat și îmbunătățit. Transformare genetică. Dieta cu sucuri naturale clipocește pe ecran. Transformă-te într-o nouă versi...
Translated from NL to RO by Alexa Stoicescu
Written in NL by Alma Mathijsen

Revolta inversă

Viața lui cu Carmen Ottomanyi începuse foarte abrupt la sfîrșitul clasei a  unșpea. În ziua în care se hotărîse să plece din oraș, se dusese s-o caute pe  tipa înaltă dintr-o clasă alăturată, una Fahrida (ta-su era din Iran), care își  zicea însă Frida. Pleca din oraș pentru că avea convingerea că dacă pleci li mitările tale vor rămîne în urmă, o convingere absurdă, însă pe care dacă   nu ajungi niciodată s-o ai ești demn de milă. O găsise pe această Frida cu o  gașcă de fete, în spatele clădirii, fumînd și rîzînd. Se fuma încă pe-atunci,  chiar și în licee de snobi ca Suber-ul, sau mai ales a...
Written in RO by Cătălin Pavel

Acasă

Moara, poteca aceea care ducea la râu, fântâna, caii, vacile și grâul. Gălețile sparte pline de roșii sângerii, borcanele închise ermetic cu legume murate pentru iarnă. Albia îngustă a râului Severski Don, care leagă toate câmpurile între ele, care trage Rusia spre Ucraina, care ține laolaltă harta țării, precum tighelește străbunicul meu Nikolai cojoacele cu ac și ață. Adierea în pânzele morilor de vânt, fetele comsomoliste în piața din centrul satului. Dansează. Se iau la braț, se sprijină reciproc, înclinându-și trupurile într-o parte și luându-și elan de pe sol, exact cât le trebuie. Moara...
Translated from NL to RO by Alexa Stoicescu
Written in NL by Lisa Weeda

O bombă luminează noaptea din Marão

Degetele mele îngroșate de muncă și de bătrânețe îmi zgârie pomeții de fiecare dată când îmi șterg lacrimile astea care nu îmi dau pace. Sunt convinsă că marea nu are sfârșit și nu știu de unde îmi tot apare câte-o supărare, de vreme ce sunt moartă pe dinăuntru. Când se termină totul, nu există pace? Nu am văzut niciodată marea, dar știu cum se fac drumurile. Nimeni nu poate stăpâni apa, curge mereu unde vrea ea, dar eu știu s-o adun și să mă folosesc de încăpățânarea ei, înainte să-mi scape și să meargă până departe, să umple spațiile necunoașterii mele. Încă nu am măsurat cât de mare este ui...
Translated from PT to RO by Iolanda Vasile
Written in PT by Daniela Costa