View Colofon
Original text "UPRKOS PROLEĆU" written in SR by Ana Marija Grbic,
Other translations
Published in edition #2 2019-2023

În ciuda primăverii

Translated from SR to RO by Virginia Popovic
Written in SR by Ana Marija Grbic

      Lumina puternică a unui tub de neon de proastă calitate o apasă pe Mariana Grujić în timp ce încearcă să-și spele praful de pe coapse. E încă mică și viața îi oferă alergări fără sens până la intrare, fiindcă nu trebuie să meargă pe asfalt, ci poate să-și târască adidașii vechi pe pământ și prin praf. Se gândește că până mai ieri a putut să sară elasticul „la coapse fără atins“, iar astăzi a sărutat-o prietenul cu limba, o limbă caldă și aspră care i-a umplut gura. „Viața se schimbă“, așa spune bunica, „viața se schimbă încontinuu și întotdeauna merge spre rău.“ Totuși, se gândește Mariana Grujić, limba noului său prieten înlocuiește destul de bine chiar și a treizecea rundă de „la coapse fără atins“, acea senzație în piept când simți că nu mai poți, căderea în genunchi, atingerea asfaltului cu mâinile, pielea zgâriată și speranța că prietenelor tale le-a fost și mai rău decât ție. 
    Pentru că a crescut, Mariana vorbește acum la telefon și când face duș, și când bunica povestește despre tinerețe, și când mama și tata se ceartă. Chiar și acum, în cadă, Marianei îi sună telefonul și ea răspunde. E o fată care o cheamă la bătaie, îi spune „Curvo, mi-ai furat prietenul“, iar ea, desigur, e de acord, îi mulțumește și închide. Trei ore întregi a petrecut Mariana Grujić în cadă, încercând să nu mai iasă de acolo niciodată. Mai întâi s-a lipit cu spatele de fundul ud al căzii, apoi și-a apropiat picioarele și le-a ridicat pe pereții reci. Aburul cald al apei îi amintea canalul unde vâna broscuțe verzui. Dacă ar fi continuat să vâneze broaște, să sară elasticul, să le rupă capul păpușilor și dacă ar fi rugat-o pe bunica să-i coasă încă o rochie pentru Barbie, n-ar trebui să se bată acum. Ea singură e vinovată. „Viața se schimbă, dar de ce trebuie să te schimbi și tu cu ea?“ se enervează Mariana și își dă seama că trebuie să meargă la bătaie, i se face greață și aproape că vomită o parte din cină. Seara de aprilie se transformă într-un zgomot puternic în urechile Marianei Grujić, pe care o trec toate sudorile în noaptea aceea, fără nicio speranță că mâine va fi din nou suficient de mică pentru a nu mai fi nevoie să meargă pe pasarelă și să care la pumni și la flegme.
      De dimineață, bunica a șters cu o cârpă uscată perele coapte ca fundul tânăr al Marianei, la amiază a fost servit un prânz mediocru, din carne de o calitate discutabilă, iar până după-amiază totul s-a transformat într-un nor suveran de haos în stomacul Marianei Grujić, care se pregătea de bătaie. „Așa se trăiește viața“, gândește în timp ce-și încalță cu durere și frică adidașii care i-au rămas mici. Aceasta va fi ultima pereche de adidași care îi vor rămâne Marianei mici și, dacă ar fi știut atunci acest lucru, dacă ar fi știut că în acești adidași va spune adio copilăriei, care va rămâne pentru totdeauna în urmă, dacă ar fi știut toate acestea, ar fi sărit imediat de la etajul al doisprezecelea al blocului-turn.
      Pe pasarelă se întinde o ceață măruntă și densă peste betonul cald. Fata care vrea să se bată a venit cu gașca. Douăzeci de adolescenți ațâțați țopăie pe loc și așteaptă ca pasul moale să răsune undeva în apropiere. Mariana Grujić înaintează, dar parcă nu e pasul ei. Strânge o pietricică în pumn, șireturile și le-a legat strâns. Se pierde în mulțime de parcă e de-a lor. Fata care a vrut să se bată primește o palmă înapoi. Apoi încă una și cade la pământ. Ceva furios și întărâtat se precipită între sinapsele Marianei, care o atacă și mai violent, însă mulțimea o acoperă cu pumni și palme până când capul ei mic lovește direct în natura incomodă a blocului de beton. Tăcerea care a atins atunci corpul Marianei Grujić avea gustul puternic și delicat al celei mai gustoase înghețate de vanilie. Primăvara s-a retras spre măsuțele de toaletă ale stăpânelor ei pudrate și a lăsat pasarela goală. Ce aude acea noapte primăvăratică?
      O băltoacă de urină se revarsă în chiloții Marianei. Din această perspectivă, vede clar cum broasca își umple gura cu aer și supraviețuiește. Își observă și degetele întinse lângă cap, își aduce aminte de primul orgasm și își dă seama că viața s-a schimbat și că niciodată nimic nu va fi mai bine.
      A sperat că s-a lovit cu capul de beton suficient de tare încât să uite diminețile frumoase ale copilăriei pe care o pierduse. Piciorul i-a crescut pe loc încă un milimetru și apoi a încetat pentru totdeauna să mai crească. În ciuda primăverii.

More by Virginia Popovic

24

22.12.2014. Diario de Vida Natura fantasmagorică din Plaza de España reflecta imaginea măreției civilizației apuse, care în timpurile moderne și-a pierdut însă sensul. Ce-i trebuie unei puteri colonizatoare o piață așa de mare, împărțită pompos în provincii spaniole, destinată festivităților din trecut? Trăsurile făceau înconjurul fântânii, oferind turiștilor un ieftin joc de-a nobilimea. Bine măcar că aici nu sunt trotinete electrice. Un cal profită de neatenția vizitiului, se smulse din hățuri și începu să galopeze spre libertatea de-abia dobândită. Lăsând în urmă agitația, clicul aparatelor...
Translated from SR to RO by Virginia Popovic
Written in SR by Marija Pavlović

Un final fericit

      M-a trezit ploaia. Mi s-a strecurat în vis și pentru o clipă nu mi-am dat seama de pe ce planetă vine. Înotam în infinitul Pacificului. Știu că era Pacificul, l-am văzut la emisiunile TV. Înotam în apa de culoarea turcoazului și cristalului. Așa spun în reportaje, turcoaz și cristal. Pe șolduri îmi atârnau șiragurile de mărgele cu care se leagă costumul de baie. Îl știu din fotografii. Primul meu costum de baie, pentru copii. Cerul își cobora cortina în timp ce făceam nodul. Picături grele îmi cădeau pe frunte și pe mâinile întinse, deveneau din ce în ce mai dense și mai grele, până ce a...
Translated from SR to RO by Virginia Popovic
Written in SR by Jasna Dimitrijević

Aproape mortală

Disclaimer: Aproape mortală este o colecție de proză scurtă formată din șase cicluri („O veste neobișnuită“, „Păsările nu zboară peste mahala“, „Schițe din microbuz“, „Aproape mortală“, „Pe gură“, „Nu contează că ne-ați bombardat“). Fiecare ciclu conține cinci proze scurte, în care sunt comprimate personaje și evenimente cu final deschis, adesea fără introducere și interconectate spațial. Ca întreg, colecția Aproape mortală tratează cu umor și ironie o serie de subiecte grave din viața de zi cu zi a personajelor aflate în situații-limită, într-o anumită perioadă istorică sau intimă. Păsările ...
Translated from SR to RO by Virginia Popovic
Written in SR by Ana Marija Grbic

N-am fost, dar acum sunt. Sensibilă la fiecare schimbare a vremii

Vântul mi-a suflat zăpadă mai întâi în față, pe o parte a canalului, iar apoi, după ce am traversat pe cealaltă parte a podului, în spate, ceea ce a făcut întregul proces ceva mai plăcut. În această direcție pot contempla peisajul mai ușor, fără să clipesc. Canalul nu este deocamdată complet înghețat, dar va fi peste câteva zile. Aproape cu siguranță. La început, părea o iluzie optică, dar în curând m-am convins că o lebădă se chinuie să străbată suprafața semiînghețată din mijlocul canalului. Se încordează și își face drum prin gheață, puțin câte puțin, încet, dar consecvent.  Trebuie să ne o...
Translated from SR to RO by Virginia Popovic
Written in SR by Marija Pavlović

Carioca

La început, Robert e singur pe canapea, în stânga petei pe care Sven o făcuse cu o cariocă roșie în urmă cu câteva luni. Mă întreabă ce mai fac, dacă sunt deschise farmaciile și magazinele, dacă am tot ce îmi trebuie, ce o să fac dacă se întâmplă ceva. Sunt bine. Sunt deschise. Am. N-o să se-ntâmple nimic. În fiecare zi, aceleași întrebări, în fiecare zi, aceleași răspunsuri. Aici nu se întâmplă nimic după ora cinci. Ideea lockdownului e să nu se întâmple nimic, aș vrea să adaug, dar știu că mai bine tac. Robert spune că i s-a făcut sete, se ridică să ia un pahar cu apă. Nu există mijloace de ...
Translated from SR to RO by Virginia Popovic
Written in SR by Jasna Dimitrijević
More in RO

Ierihon

[...] I Ferma, aşa o numeau, se ridica solitară pe un povârniş în vârful unei coline joase. Era o căsuţă de două etaje, o construcţie din lemn, rectangulară, îngustă şi lungă. De la fereastra mare de la etajul de sus, aşezat într-un balansoar pe coridor, Jens contempla câmpurile care se întindeau dincolo de râu. Ochii săi negri mici nu încetau să se mişte, controlau orizontul învăluit în întuneric, atenţi la orice detaliu suspect. Elia şi Natan erau aşezaţi lângă el, jucându-se cu maşinuţe ruginite. Se auzeau sunetele nopţii – insectele, foşnetul frunzelor, ultimele mugete din grajd – şi s...
Translated from IT to RO by Elena Damaschin
Written in IT by Fabrizio Allione

Insula

Nici până astăzi nu știu ce anume căutam în insule. Știu doar ce lăsasem în urmă. Țara care îmi dăduse pașaportul. Femeia care mă adusese pe lume. Lucrurile pe care le puteam cumpăra cu bani. Lumea pe care nu reușisem să o schimb. Apa mării era caldă. Seara valurile sclipeau de la planctonul luminescent. După ani de călătorii, confundam debarcaderele dintre pâlcurile de palmieri, de unde urcam în bărci. Confundam numele insulelor care începeau cu koh și nusa. Confundam ochii întunecați și hainele colorate ale celorlalți pasageri. Totuși, în drumul meu întâlneam persoane care căutau același lu...
Translated from PL to RO by Sabra Daici
Written in PL by Urszula Jabłońska

Cerul să fie senin

      Înainte de a merge în celula lui – voi înainta cu lentoare, ca să mi-o ia înainte sunetul curb al cizmelor mele, vreau să se știe că mă îndrept într-acolo –, înșurubez becul în aplica de pe tavanul biroului meu. Când pare deja înșurubat, îl apăs cu mai multă putere și, imediat, se aude trosnetul acela de zăpadă în interiorul filetului. Un muget neînsemnat care spune ceva și despre mine, despre cum gestionez locul acesta.       Pătrund în galeria de la etajul al doilea. Celulele sunt foarte aproape. Alături de fereastra albă, în scaunul lui, Im picotește cu brațele încrucișate. Când îi vâ...
Translated from ES to RO by Oana-Dana Balaş
Written in ES by Matías Candeira

Un vuiet

În tren, în ultima parte a călătoriei, văzuse prin geamul soios marginile cerului. S-a ridicat să se uite și pe partea cealaltă a vagonului, s-a apropiat de bărbatul adormit cu fața ascunsă după perdea și cu mâna dreaptă așezată ferm peste mica geantă de voiaj, care stătea pe scaunul de alături. Da, și pe geamul lui se vedea la fel. O pătură compactă, indigo, într-un plan paralel cu câmpul întins, plin de smocuri uscate. Și la marginea ei, un albastru deschis și limpede, ca o mare îndepărtată, suspendată între cer și pământ. Undeva, deasupra păturii indigo, era soare. Când s-a ridicat, a si...
Written in RO by Lavinia Braniște

Hidro

– Nicăieri nu-i ca acasă, zice Saúl scoțându-și inelele pe rând.  Ivanka înaintează până în mijlocul cabinei și se oprește. O să mai aș tepte puțin. Îl urmărește mișcându-se pe lângă pat, mai repede, pentru ca  lumina roșiatică să-i estompeze corpolența iar respirația să se îndrepte către  freamătul oceanului. De fapt, a orchestrat o modalitate minuțioasă de a se  împrăştia prin încăpere în mici insule din sine însuși. S-a descălțat iute.  Sacoul cade, moale, pe cuier. Butonii auriți și papionul ajung pe noptieră.  Cu câtă atenție. Detaliile acestea o înconjoară.  – Ce ușurare că am scăpat de ...
Translated from ES to RO by Oana-Dana Balaş
Written in ES by Matías Candeira

Lucruri care nu se schimbă niciodată

Și pe atunci, golit de frica ta, de asta ridicam mâna cerând să o cobori pe a ta. Și mâna ta cobora, muzică de lift, caldă ca o chiflă, avea vene ca muchiile cobrelor care sunt mereu tăcute, îți rodeai unghiile până se strângeau ca scoicile, și mâna ta cobora coborâșuri, ca să o urmeze pe a mea și ne înnodam prin aceste râme care sunt degetele. Bietul de tine. Înainte de asta m-ai ținut în brațe, murmurai cântece de leagăn în miezul nopții pe când ai fi avut și tu nevoie să sforăi. M-ai șters la fund de nenumărate ori, mi-ai atins cu râmele rahatul care atârna ca un balast și mi-ai uscat haine...
Translated from PT to RO by Iolanda Vasile
Written in PT by Luis Brito