eram la păcănelele de pe colț aveam puțini bani aveam vreo patru euro și ceva i-am aruncat la ruletă și i-am pierdut am ieșit afară am fumat și am spus cealaltă jumătate la un pariu betis rayo ambele marchează am intrat și ne-am uitat la un ecran niște câini de vânătoare fugeau după un iepure dar iepurele nu era adevărat poate că ei nu știau poate că doar se prefăceau că nu știu nu ne-am dat seama dar am câștigat pariul l-am pus la ruletă l-am dublat am ieșit pe stradă am intrat într-un magazin în frigider era o sticlă de nestea pe dinafară se scurgea o picătură pe dinăuntru era plină de mici cristale din cauza frigului pe spate prin cămașă ni se scurgea o picătură de transpirație și toate picăturile (de pe nestea și de pe spatele nostru) au dispărut în același timp dar nu ne-am dat seama când am ieșit în stradă am cumpărat punguțe de cinci le-am ascuns în șosete ne-am așezat pe o bordură ne-au intrat pietricele în coapse în părul de pe coapse am făcut calcule ne mai rămâneau bani am spus băieți ce facem ne-am gândit am scos punguțele de cinci din șosete le-am ascuns într-un tufiș am spus am chef să joc tekken am chef să joc fifa am chef să joc age a venit poliția au spus scoateți-vă lucrurile am spus nu domnule polițist nu avem nimic au plecat am scos punguțele de cinci din tufiș le-am terminat și le-am aruncat ultimei raze de lumină a zilei i-a luat opt minute ca să ajungă pe pământ de la soare și mai apoi s-a întunecat am spus hai să mergem la parcul de distracții ne-am urcat în mașinuțe tamponate am spus hai să ne dăm a trecut mult timp de când n-am mai fost ne-am gândit că dacă ne-am fi dat cu ele tot timpul nu ne-ar mai fi plăcut la fel de mult ne-am gândit că dorința e ca o plantă trebuie să știi de câtă apă are nevoie am cumpărat jetoane ne-am urcat în mașinuțe ne-am lăsat capul pe spate și ne-am uitat la luminile de neon vorbeam dar muzica era atât de tare încât nu ne auzeam vocile și nici vocile din capul nostru care spuneau că fericirea e ca moartea trebuie să știi s-o accepți am făcut calcule nu mai aveam bani ne era foame și ne era sete și trebuia să mergem pe jos ca să ajungem acasă am mers cu mâinile în buzunare cineva a spus cel mai bun moment al zilei a fost când am câștigat pariul și cineva a spus cel mai bun moment al zilei a fost când nu m-am simțit singur și cineva a spus cel mai bun moment al zilei a fost când polițiștii au plecat și cineva a spus cel mai bun moment al zilei a fost când cineva a spus la ce oră ne vedem azi
[...]
când tatăl tău a murit nu ne mai văzuserăm de ani de zile dar am luat două avioane și pe urmă un taxi și m-am dus să te văd într-un oraș diferit de cel în care am crescut împreună unele străzi îmi aminteau de altele la fel și clădirile și băncile din parcuri nu te-am întrebat de ce a murit tatăl tău ceva la inimă presupun nici nu te-am întrebat ce vârstă avea dar nu împlinise șaizeci apoi am văzut câinele tău care avea șaisprezece ani și era încă în viață deși era orb și făcea pipi în casă dar asta nu era nimic nou fiindcă mereu făcuse pipi în casă apoi au venit ceilalți și eram toți împreună după mulți ani și am fost la o petrecere și mi-a venit să plâng deși cel care murise nu era tatăl meu dar m-am gândit că nu merită să plâng fiindcă eram toți împreună și luasem două avioane și un taxi și înainte să mă culc am băut patru pahare de apă și apoi mi-am mai turnat unul dar nu l-am putut termina și l-am lăsat pe noptieră
[...]
atingeam cu buricele degetelor pereții zugrăviți în calcio vecchio din camera mea mă gândeam: mi-ar plăcea ca pereții să fie netezi și proaspăt vopsiți mă gândeam: în noaptea asta o să plâng până adorm mă gândeam să ies pe balcon și am ieșit și am văzut o clădire din cărămidă la fel ca a mea ce frumoasă e cărămida rezistă mai mult decât piatra și carnea umană și am văzut antene și aparate de aer condiționat și am văzut plante și alți oameni pe balconul lor și am văzut un tip sunând la soneria de la bloc și am văzut alt tip coborând și am văzut cum și-au dat mâna și și-au luat la revedere și am văzut alt tip mergând pe mijlocul străzii cu un tatuaj cu zidane pe coapsa stângă și nu l-am salutat dar îl cunoșteam și am văzut un alt tip dându-se cu skateboardul pe mijlocul străzii și când l-am salutat s-a uitat în sus mijind ochii și când a dat de mine i-a deschis și a deschis și gura să zâmbească și apoi a coborât strada și când a coborât strada am văzut magazinul de pe colț și mi-am dat seama că avea un afiș pe care scria de vânzare mi-am amintit că înainte fusese un coafor că înainte fusese un centru de închiriat casete video că înainte o doamnă vindea pâine că înainte nu știu fiindcă încă nu mă născusem și când soarele a început să apună culorile s-au schimbat au devenit greu de explicat ca atunci când vrei să spun numele unui copac dar nu știi numele copacilor ca atunci când vrei să spui numele unei flori dar nu știi numele florilor nu-i nimic dacă nu le știi e mai mult decât suficient să fii sigur că vor fi acolo mult timp la fel ca în cazul cărămizilor și când soarele a dispărut m-am dus acasă la cineva fiindcă părinții lui erau în vacanță și fiindcă era la câteva străzi distanță de casa mea dar într-o altă clădire de cărămidă la fel ca a mea am jucat pes 6 am jucat inter chelsea 2 ore și barsa milan 3 ore apoi am descărcat muzică de pe torrent și am ascultat melodii pe youtube apoi m-am uitat la un poster cu al pacino în scarface am vrut să fie pe peretele camerei mele dar îmi plăcea și să fie pe peretele altcuiva ca să îl pot vedea când trec pe la el pe urmă am m-am întors acasă și m-am gândit: aș vrea să merg cu autobuzul dar nu mai aveam bani și m-am gândit: mi-ar plăcea să mă urc într-un autobuz fără să știu unde o să cobor și pe drum să văd tipi care își ridică corpul pe bare și își lasă mușchii să se încordeze pentru o clipă în timp ce autobuzul trece pe străzi și m-am gândit la asta dar nu aveam bani și era noapte și acasă am dat drumul la televizor dar n-am găsit la ce să mă uit și m-am gândit: știu că în lumea asta există mai mult decât ce am văzut dincolo de magazinul din colț dincolo de casa prietenilor dincolo de locul unde te poate lăsa un autobuz dincolo de clădiri și fabrici dincolo de terenurile neamenajate știu că există mai mult mult mai mult știu că există alte lumi știu că nu le voi cunoaște niciodată știu că totul mă sperie știu cum sunt coridoarele casei mele de asta nu aprind lumina și stau în pat pe întuneric știu că sunt cel mai trist când sunt singur fiindcă știu că în fața oamenilor nu trebuie să pari trist știu toate astea și mai știu că tristețea pe care o simt între gât și burtă va ține mulți ani va ține mai mult decât cărămizile concepute pentru a ține mai mult decât oamenii pentru că atunci când va muri tristețea mea se va transforma într-o energie capabilă să se deplaseze în jurul lumii o energie care va putea urca și coborî și merge înainte și înapoi care va putea intra în pieptul oricărui alt băiat din orice alt loc de pe planetă iar când viața de pe planetă se va epuiza și nu va mai exista niciun semn de viață se va deplasa prin infinitul universului pentru a dovedi că deși nu era necesar, era inevitabil
[...]
pe plajă ne-am pus prosoapele împreună dar voi ați rămas singuri crede-mă nu m-a deranjat că ți-ai sprijinit capul pe picioarele ei și ea ți-a sărutat gura cu gura ei la distanța aia sigur se văd foarte mari nările sigur se văd toate petele și firele de păr care nu se observă decât de aproape ea și-a trecut degetele prin părul tău ca și cum ar fi săpat în nisip crede-mă nu m-a deranjat când ceilalți s-au dus să înoate și eu am rămas pe prosop mă distram m-am uitat la cer și am văzut nori portocalii ce bine ar fi să plouă m-am gândit am privit marea și am ascultat strigătele pescărușilor m-am uitat la nisip și mi-am trecut degetele prin el ca și cum ar fi fost părul tău am găsit bucăți de sticlă lustruită și scoici roșiatice mi-ar fi plăcut să fac o baie dar erau deja foarte departe crede-mă nu m-a deranjat nici nu știu să înot prea bine când ceilalți s-au întors nu am fost atent la ce spuneau (suntem ca plantele astea care cresc în nisip) (totul e o chestiune de reproducere) (de supraviețuire) (e greu de înțeles dacă n-ai făcut sex încă) (dacă nu înțelegi importanța salivei) noaptea simțeam cum corpul îmi arde mi-am spus: voi fi singur toată vara și în septembrie îmi voi căuta de muncă în străinătate când v-ați dus la culcare v-am imaginat împreună cred că și trupurile voastre erau fierbinți de la soare m-am gândit că ți-aș săruta gura cu gura deschisă m-am gândit nimeni altcineva nu va auzi ce vă spuneți și cu lumina stinsă nu se văd acele fire de păr nici acele pete și nimeni nu va observa că genele tale sunt mai lungi decât ale lui m-am mai gândit că mi-ar plăcea să înot mai bine și să nu simt cum uneori inima se acoperă cu o ciupercă stranie așa cum se întâmplă cu ultima portocală din coșul cu fructe
[...]
într-o zi cineva a spus o să iau noroiul ăsta și o să fac o cărămidă apoi alta apoi alta apoi o să le așez una lângă alta apoi o să fac o casă apoi a venit tot restul: clădiri orașe orașe în jurul acelor orașe în acele clădiri din acele orașe în jurul acelor orașe trăiesc oamenii care zi de zi se uită în curtea interioară și își întind hainele cu delicatețea cu care o făceau mamele lor se uită la cer și se gândesc de-ar veni norii de-ar cădea o ploaie care să spele toată murdăria care să șteargă straturile și straturile de vopsea de pe pereți care să spele rahatul de câine uscat după multe zile la soare care să spele copacii și crengile mașinile și motocicletele o ploaie care să nu se oprească și care să transforme străzile în râuri care încetul cu încetul să smulgă clădirile una câte una metru cu metru asfaltul o ploaie care să sfârșească cu căldura și când sfârșește cu căldura cu clădirile cu mașinile și cu copacii cu motocicletele și cu felinarele să înceapă o ploaie mai ușoară care să ne lase să ieșim fără haine pe noi și să privim cerul cu brațele deschise și penisul întărit o ploaie care să ne lase pielea curată pentru totdeauna ăsta ar fi visul nostru: o lume goală o lume care nu te mai poate face să suferi deși dacă stai să te gândești nici lumea asta nu poate dar lumea asta care a început cu o cărămidă lumea asta a putut să ne spulbere șansa de a găsi frumusețea de aceea în lumea asta în care există atât de multe lucruri frumoase pe care nu suntem capabili să le găsim a trebuit să ne refugiem în tot ce e rău și bolnav și de aceea acum suntem obligați să găsim frumusețea acolo unde nimeni n-a văzut-o până acum
